Bolile cu transmitere sexuală reprezintă un grup de infecții care se răspândesc prin contact sexual și pot afecta atât bărbații, cât și femeile, indiferent de vârstă. În acest articol, vom explora ce sunt acestea și care sunt metodele eficiente de tratament și prevenție pentru a menține sănătatea sexuală și a preveni complicațiile pe termen lung.
Ce înseamnă bolile cu transmitere sexuală?
Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sunt infecții cauzate de agenți patogeni care se transmit prin contact sexual. Aceste microorganisme pot fi transferate prin sânge, spermă, secreții vaginale sau alte fluide corporale.
În unele cazuri, infecția poate fi transmisă și prin alte mijloace, cum ar fi nașterea, transfuziile de sânge sau utilizarea de echipamente medicale nesterilizate.
De multe ori, bolile cu transmitere sexuală nu prezintă simptome evidente, ceea ce face ca multe persoane să nu fie conștiente că sunt infectate. În alte cazuri, se pot manifesta prin secreții vaginale sau uretrale care prezintă modificări neobișnuite de aspect, culoare sau miros. Alte simptome includ mâncărimi persistente în zona genitală sau perianală, precum și apariția de leziuni, iritații, umflături sau vezicule în aceste zone.
Din ce cauze apar bolile cu transmitere sexuală?
Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sunt cauzate de trei tipuri principale de agenți patogeni: virusuri, bacterii și ciuperci. Acești agenți patogeni pot pătrunde în corp prin contact sexual neprotejat, ceea ce reprezintă principalul factor de risc pentru transmiterea acestor infecții. De exemplu, infecția cu bacteria Chlamydia este una dintre cele mai comune BTS și poate fi transmisă prin contact sexual direct. Află de aici tot ce trebuie să știi dacă ești infectat cu Chlamydia.
Un alt factor de risc major este numărul de parteneri sexuali. Persoanele care au mai mulți parteneri sexuali sunt expuse unui risc mai mare de a contracta și de a răspândi infecțiile cu transmitere sexuală. Tinerii sub 25 de ani și cei cu un istoric de infecții anterioare sunt mai susceptibili la aceste boli, iar utilizarea prezervativului, deși reduce riscul, nu oferă protecție completă.
În timpul sarcinii, anumite infecții cu transmitere sexuală pot fi transmise de la mamă la copil, ceea ce poate duce la complicații grave pentru nou-născut. Din acest motiv, este esențial ca femeile însărcinate să fie testate și tratate corespunzător pentru a preveni transmiterea infecțiilor la copil.
Cum se poate stabili diagnosticul?
Diagnosticul bolilor cu transmitere sexuală (BTS) implică o combinație de evaluare clinică, istoricul medical al pacientului și teste de laborator. Medicul va începe prin a discuta cu pacientul despre simptomele actuale, comportamentele sexuale și utilizarea metodelor de protecție, precum prezervativele. Această etapă este necesară pentru a înțelege contextul și riscurile specifice fiecărui pacient.
Examinarea fizică este următorul pas, în care medicul va inspecta zonele genitale, rectale și orale pentru a identifica semnele vizibile ale unei infecții, cum ar fi leziuni, ulcere sau secreții anormale. Această examinare ajută la identificarea simptomelor care pot indica prezența unei BTS și la determinarea necesității unor teste suplimentare.
Teste de laborator, cum ar fi prelevarea de probe din zonele afectate, analize de sânge și teste de urină, sunt utilizate pentru a detecta prezența agenților patogeni specifici. În funcție de rezultatele acestor teste, medicul poate recomanda tratamente adecvate și consiliere pentru prevenirea răspândirii infecțiilor.
Cum se pot trata?
Tratamentul bolilor cu transmitere sexuală (BTS) începe cu măsuri preventive, cum ar fi utilizarea corectă a prezervativelor în timpul fiecărui contact sexual, limitarea numărului de parteneri sexuali și vaccinarea împotriva virusurilor hepatitei B și HPV. Aceste măsuri sunt recomandate pentru a reduce riscul de infecție și pentru a proteja sănătatea sexuală. De asemenea:
● pentru infecțiile cauzate de bacterii și paraziți, cum ar fi gonoreea, sifilisul, Chlamydia și trichomonas, tratamentul constă în administrarea de antibiotice, la recomandarea medicului. Este important ca tratamentul să fie urmat atât de persoana infectată, cât și de partenerul său, pentru a preveni reinfectarea și răspândirea infecției;
● infecțiile virale, cum ar fi HIV, virusul hepatitei B, herpesul de tip I și II și virusul HPV, necesită tratamente antivirale. Aceste medicamente ajută la controlul infecției și la reducerea simptomelor, dar nu pot elimina complet virusul din organism. Tratamentul antiviral trebuie urmat conform indicațiilor medicului pentru a fi eficient;
● în unele cazuri, cum ar fi infecția cu HPV, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a îndepărta leziunile precanceroase sau cancerul microinvaziv de pe colul uterin. Această procedură ajută la prevenirea progresiei bolii și la protejarea sănătății reproductive a femeii;
● pe lângă tratamentele specifice, este recomandată și consilierea pacienților pentru a-i educa despre importanța prevenției și a testării regulate. Educația sexuală și conștientizarea riscurilor asociate cu BTS sunt necesare pentru a reduce incidența acestor infecții și pentru a promova comportamente sexuale responsabile.
Disclaimer: Materialul de față are scop informativ și nu înlocuiește consultanța medicală profesionistă. Pentru orice întrebări sau preocupări legate de sănătatea ta sexuală, îți recomandăm să discuți cu un medic specialist.
Bibliografie:
1. Echipa medicală MedLife. “Boli Cu Transmitere Sexuală (BTS) | MedLife.” MedLife, 7 Mar. 2024, www.medlife.ro/articole-medicale/boli-cu-transmitere-sexuala-bts;
2. “Infecţia Cu Chlamydia Trachomatis: Cauze, Simptome, Diagnosticare, Tratament | MedLife.” Medlife.ro, 2022, www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/infectia-cu-chlamydia-trachomatis.