Notificarea de conformare, avizul de inspecție fiscală și „contribuabilii care, dacă respectă două etape, nu vor mai fi verificați niciodată”.
Printre numeroasele modificări aduse prin OUG nr. 188/2022 regulilor ce guvernează controalele efectuate de organele fiscale regăsim o prevedere ce impune acestora, cu efect imediat, notificarea prealabilă a contribuabililor „prezumtivi a fi selectați pentru efectuarea inspecției fiscale”. „Acești contribuabili vor fi anunțați în scris cu privire la riscurile fiscale identificate, punându-li-se în vedere ca, în cel mult 30 de zile de la primirea notificării, să depună sau să-și corecteze declarațiile fiscale. Conținutul concret al notificării va fi reglementat prin ordin al președintelui ANAF ce urmează a fi emis cel târziu în 27 februarie 2023.” afirmă Livia-Maria Roman, Avocat Iordăchescu & Asociații.
Până la împlinirea termenului de 30 de zile, organele fiscale nu vor întreprinde nicio acțiune în vederea selectării pentru efectuarea inspecției fiscale. După „expirarea” termenului, există două variante:
• contribuabilul notificat nu remediază riscurile fiscale identificate – caz în care acesta urmează a fi supus unei inspecții fiscale ori unei verificări documentare;
• contribuabilul notificat remediază riscurile fiscale identificate, în sensul că depune/corectează declarațiile fiscale – situație în care organele fiscale au posibilitatea să nu mai efectueze controlul. Subliniem că nu există o obligație a organelor fiscale de a renunța la inspecție, acestea putând proceda la efectuarea ei independent de intervențiile voluntare ale contribuabilului asupra declarațiilor sale fiscale.
Dacă organele fiscale decid demararea inspecției, acestea transmit contribuabilului un aviz de inspecție fiscală prin care îl informează că, după 30 de zile (în cazul marilor contribuabili) sau după 15 zile (pentru restul contribuabililor), va începe inspecția fiscală. Este important de știut că, și în acest interval, contribuabilul poate depune sau corecta declarațiile fiscale. Diferența notabilă, însă, față de remedierea neregulilor în termenul de 30 de zile acordat prin notificare este aceea că, după primirea avizului, organele fiscale nu mai au posibilitatea de a se răzgândi în ceea ce privește efectuarea inspecției, indiferent de „corecturile” făcute de persoana vizată. Cu toate acestea, depunerea sau rectificarea declarațiilor prezintă relevanță din perspectiva tipului de penalitate ce va fi aplicat, pe lângă dobânda de 0,02% pe zi, obligațiilor fiscale principale ce se vor stabili în cursul inspecției. Astfel, dacă obligațiile fiscale sunt declarate, dar nu sunt plătite, fiscul va aplica penalitatea de întârziere de 0,01% pe zi, pe când, dacă obligațiile fiscale nu sunt declarate (și, desigur, nici plătite), se va aplica penalitatea de nedeclarare de 0,08% pe zi. „Precizăm că „instituția notificării de conformare” se aplică, în mod similar, și la verificarea situației fiscale personale a persoanei fizice.” continuă Av. Livia-Maria Roman.
Cu referire la noua obligație a fiscului de a notifica persoanele vizate de controale fiscale, președintele ANAF, domnul Lucian-Ovidiu Heiuș, declara la sfârșitul anului trecut că „începând de la 1 ianuarie, orice contribuabil va parcurge întâi 2 etape pregătitoare înainte de a începe inspecția fiscală și, dacă el respectă aceste două etape, nu va mai fi controlat niciodată. Deci el primește această notificare de conformare, dacă vine și-și rezolvă problemele și plătește, își depune declarațiile, nu mai mergem în control. Dacă nu face acest lucru, va primi un aviz de inspecție fiscală. De la data comunicării avizului de inspecție fiscală până la începerea controlului efectiv, la fel, are posibilitatea să-și depună declarații rectificative, să-și rezolve situația fiscală și atunci controlul nu mai începe. Dacă nu face nici acest lucru, atunci va începe inspecția fiscală generală și va fi controlat la toate impozitele și taxele pe perioada de prescripție. Acesta este unul din pașii majori pe care îi face ANAF în modernizarea lui tocmai pentru a îmbunătăți relația cu contribuabilul și a da posibilitatea tuturor contribuabililor, persoane fizice sau persoane juridice care vor să aibă o relație corectă, care vor să își desfășoare activitatea onest, să nu mai fie controlați niciodată și să-și corecteze erorile care pot să apară în activitatea pe care s-o și-o desfășoară”.
„Credem că implicarea președintelui ANAF în implementarea procesului de modernizare al instituției și abordarea pragmatică propusă de acesta sunt de admirat, la fel ca intervențiile sale publice prin care explică, pe înțelesul tuturor, obiectivele pe care le urmărește și pașii pe care-i consideră necesari pentru atingerea acestora.” este de părere Av. Livia-Maria Roman. Totuși, așa cum rezultă și din prima parte a acestui material, din declarația domniei sale se desprind două inexactități:
• în primul rând, lăsând la o parte că în experiența noastră practică nu am întâlnit niciodată o astfel de situație, nu vedem care ar fi temeiul legal ce ar permite organelor fiscale ca, după comunicarea avizului de inspecție fiscală și remedierea erorilor declarative de către persoana vizată, organul fiscal să renunțe la efectuarea inspecției fiscale. Din acest considerent, recomandăm contribuabililor să „profite” de răgazul celor 30 de zile de la primirea notificării pentru a-și depune ori corecta declarațiile fiscale.
• în al doilea rând, la termenul prevăzut în avizul de inspecție fiscală, inspecția fiscală va începe la sursele indicate în aviz, pentru perioadele indicate în aviz, și nu neapărat „la toate impozitele și taxele pe întreaga perioadă de prescripție”.
Legea nu prevede, ca o sancțiune aplicabilă contribuabilului care nu-și reglementează situația declarațiilor în perioada indicată în aviz, extinderea verificării la toate impozitele, taxele și contribuțiile din vectorul fiscal, pe perioada maximală de 5 ani.
Potrivit Codului de procedură fiscală, atât selectarea în scopul efectuării inspecției fiscale, cât și selectarea pentru verificarea situației fiscale personale se fac, în prezent, în funcție de nivelul riscului determinat pe baza analizei de risc. În vederea desfășurării inspecțiilor fiscale „clasice”, organele fiscale filtrează contribuabilii prin prisma a patru criterii: înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor fiscale, nivelul de declarare și realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori.
Rezultatele analizei de risc nu se comunică, în prezent, persoanelor vizate, iar acestea nu au posibilitatea de a face obiecții cu privire la modul de stabilire a riscului și a clasei/subclasei de risc fiscal în care au fost încadrate. Pentru viitor, unul dintre obiectivele Strategiei ANAF în perioada 2021 – 2024 vizează implementarea unei platforme de tip Big Data, care să permită gestionarea unui volum masiv de date structurate și nestructurate, analiza acestora, modelarea predictivă și implementarea unui instrument informatic integrat care să asigure realizarea în mod automat a analizei de risc a contribuabililor. După ce automatizarea analizei de risc va fi implementată, organele fiscale vor avea obligația de a-i transmite contribuabilului, la cererea acestuia, clasa și subclasa de risc în care este încadrat (cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea dreptului la această informație). Totuși, (încă) nu există vreo dispoziție care să-i permită contribuabilului, măcar din 2026, să ridice obiecții cu privire la procedura de selectare folosită pentru efectuarea inspecției.
Cât privește verificarea situației fiscale personale, analiza preliminară începerii acesteia este una mai simplă: organele fiscale țintesc acele persoane fizice la care identifică o „diferență semnificativă” între veniturile declarate și cele realizate efectiv, conform estimărilor fiscului. Diferența este semnificativă dacă veniturile realizate efectiv sunt mai mari cu cel puțin 10% decât cele declarate, iar procentul de 10% înseamnă măcar 50.000 lei.
Din nefericire, deși profesioniști cu autoritate în domeniu militează pentru comunicarea către persoana fizică vizată a informațiilor și documentelor ce au făcut obiectul investigației preliminare în baza cărora organele fiscale au constatat atingerea pragului de semnificație de 10%/minimum 50.000 lei, fiscul apreciază că o astfel de obligație nu este prevăzută de lege în sarcina sa.
Începând din anul 2026, atât în cazul inspecțiilor fiscale, cât și al verificărilor situației fiscale personale, organele fiscale vor putea selecta „beneficiarii” acestora în mod aleatoriu, independent de rezultatul analizei de risc. Totuși, numărul contribuabililor aleși în acest mod nu va putea depăși 10% din totalul celor selectați pentru control în anul respectiv.
„Evitarea unui control fiscal sau cel puțin minimizarea, pe parcursul acestuia, a consecințelor nefaste produse asupra patrimoniului contribuabilului sunt întotdeauna de dorit față de încercările de „reparare” a răului făcut printr-o decizie de impunere. În special în ambianța noilor reglementări ce permit într-o mai mare măsură preîntâmpinarea unor astfel de consecințe, încurajăm persoanele fizice și juridice vizate să apeleze din timp la asistență de specialitate.” încheie Av. Livia-Maria Roman.