Bucuresti - 15 ianuarie 2018
-
Centenarul Marii Uniri este marcat, începând cu luna Ianuarie de un eveniment de o deosebită semnificație istorică în făurirea României reîntregite între granițele ei firești: deschiderea primei reprezentanțe diplomatice a țării noastre la Washington.
Într-adevăr,,la data de 15 ianuarie 1918, Doctorul Constantin Angelescu (1869 - 1948) i-a prezentat Președintelui SUA, Woodrow Wilson, scrisorile de acreditare ca "Trimis extraordinar și Ministru plenipotențiar al Majestății sale Regele Ferdinand pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii în misiune specială". Cu alte cuvinte, Constantin Angelescu devine primul Ambasador al României în SUA și conducătorul celei dintâi misiuni diplomatice oficiale românești pe pământ american. Dupa 57 de ani de la stabilirea primelor contacte diplomatice, a putut fi înființată prima legație românească la Washington și deschisă astfel cale liberă relatiilor diplomatice bilaterale dintre cele două țări.
Momentul hotărâtor care l-a determinat pe primul ministru de atunci, Ionel Brătianu, să trimită în sfârșit prima misiune diplomatică românească dincolo de Atlantic a fost prilejuit de intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial la începutul lunii aprilie1917. Deși România era ultimul stat din Balcani care încă nu avea reprezentanță diplomatică la Washington, desemnarea ministrului plenipotențiar a mai întârziat câteva luni, deoarece abia pe data de 7 octombrie 1917 a fost emis Decretul regal cu nr.1107 prin care postul de la Washington îi era încredințat lui Constantin Angelescu. Alegerea sa nu a fost dintre cele mai ușoare,tocmai din pricina condițiilor impuse de Brătianu: viitorul ministru plenipotențiar la Washington trebuia să fie un bun patriot, susținător credincios al principiilor și înțelegerilor României cu Antanta, o personalitate de renume internațional și, nu în ultimul rând, suficient de bogat pentru a putea suporta din propria lui avere toate cheltuielile cu transportul și organizarea reprezentantei diplomatice. Meritul Dr Constantin Angelescu a fost acela de a fi înțeles că realizarea idealului național nu putea fi posibilă atunci fără sacrificii personale.
Imediat după ce au fost eliberate scrisorile de acreditare, el a plecat spre Paris pe un drum destul de lung, cu ocolirea teatrului de război și escale la Petrograd si Londra. Rămâne la Paris aproape o lună, timp în care rezolvă chestiunile financiare și de organizare ale staff-ului viitoarei Legații .
În mod aproape simbolic, din staff făceau parte N.H.Lahovari, ca secretar de legație, din familia care a dat țării cei mai străluciți diplomați din întreaga ei istorie, un evreu, Al.Rubin, fotograf și operator cinematografic, pe post de atașat cu probleme speciale și un erou de război, invalid, maiorul L. Teisanu, ca atașat militar. Cu această echipă, Dr. Constantin Angelescu se îmbarcă la 20 decembrie 1917, din Bordeaux, pe transatlanticul "l'Espagne ", cu direcția New York. Printre bagaje, laolaltă cu documente, broșuri și cărți, se aflau câteva zeci de role cu peste 4.000 de metri de peliculă cinematografică menite să le înfățișeze americanilor realitățile românești, luptele, sacrificiile și greutățile fără de seamăn întâmpinate de armata noastră de-a lungul războiului.
La începutul lunii ianuarie 1918, membrii Legației ajung la Washington unde sunt cazați la Hotelul Shoreham de pe Connecticut Avenue, hotel care există și astăzi. Pe lângă încăperile închiriate pentru personal este închiriat pe "termen lung" și un apartament care avea să servească drept sediu al Legației până prin anul 1924, când statul român cumpără actuala clădire a Ambasadei României. De la Hotelul Shoreham au plecat spre Departamentul de Stat American, aproape în fiecare zi din iarna anului 1918, mesajele guvernului român și informatii despre lupta românilor din Transilvania, Basarabia și Bucovina pentru libertate și unitate națională.
După o săptămână de la sosirea Dr. Constantin Angelescu în capitala Statelor Unite, președintele Woodrow Wilson rostește celebrul "Discurs în 14 puncte", primit cu mare încredere și entuziasm de sutele de mii de emigranți transilvăneni, sărbi, muntenegreni și unguri. Atenția acestora era atrasă în special de punctul 10, în care se spunea :"Popoarelor din Austro-Ungaria, al căror loc între națiuni dorim să-l pregătim și să-l asigurăm, trebuie să li se dea cea mai liberă posibilitate de dezvoltare independentă".
Prima intrevedere a membrilor misiunii diplomatice românești cu oficialitățile americane are loc la 15 ianuarie 1918, dată la care Doctorul Constantin Angelescu este primit în Salonul Diplomaților de la Casa Albă, unde îi prezintă Președintelui Woodrow Wilson scrisorile sale de acreditare. Într-o atmosferă caracterizată ca fiind "cordială", ministrul s-a referit în intervenția sa la scopul pentru care România a intrat în război, respective "eliberarea fraților supuși unui jug greu de răbdat" și pentru a face să "triumfe domnia dreptului și a libertății", subliniind în încheiere, încă o dată, că : "Noi am intrat, deci, în război, alături de marile națiuni care au înscris sub drapelul lor dreptul naționalităților de a dispune de ele însele".
Răspunsul Președintelui Wilson a început cu o apreciere a contribuției României la cauza Antantei, a continuat cu exprimarea încrederii că, deși relațiile bilaterale de până acum nu au fost prea eficiente, ele se vor întări prin "lupta și suferința comună", încheindu-se cu asigurarea că "Statele Unite sunt fericite să-și fi eliberat brațul pentru protecția țării dumneavoastră și a aliaților".
Românii de pe continentul american au fost cei dintâi care i-au salutat pe reprezentanții Guvernului de la Iași cu bucurie, speranță și, uneori, cu un entuziasm de nedescris. Unii dintre ei au venit chiar la Washington pentru a le ura bun venit și a le transmite sentimentul solidarității naționale și frăției cu cei de acasă. În toate orașele americane cu importante comunități românești au fost organizate întâlniri, mitinguri și manifestări festive la care, alături de Dr. C. Angelescu, au participat înalte personalități politice americane și reprezentanți ai presei. La New York, Chicago, Trenton, Detroit, Indiana Harbor, Cleveland, Pittsburg,Youngstown-Ohio au fost organizate astfel de adunări cu un puternic răsunet atât în rândurile emigrației românești, cât și în cele ale nativilor americani. Manifestatiile de la Chicago, începute la 17 februarie 1918 printr-o adunare la care au participat 6.000 de persoane, au continuat încă alte patru zile cu defilări pe străzile orașului, defilări la care participanții fluturau tricolorul românesc având în fruntea lor fanfara care cânta "Deșteaptă-te Române".
Adunarea cea mai importantă prin semnificația și consecințele ei a fost Congresul parohiilor românești din SUA, convocat la Youngstown în zilele de 9 și 10 martie 1918. La acest Sinod , desfășurat în prezența ministrului plenipotențiar la Washington, Dr. Constantin Angelescu, a avut loc depunerea jurământului de credință și subscrierea actului de credință față de Mitropolia de la Iași și București a bisericilor ortodoxe. Mai exact, parohiile românești din SUA au făcut primul pas spre Marea Unire hotărând să se rupă de Mitropolia de la Sibiu, "robită, lipsită de drepturi și umilită" și, în mod firesc, să se supună bisericii din Regatul liber al României. Cu acest prilej a fost citit, în cadru solemn, "Hrisovul de închinare și supunere a românilor ortodocși din Statele Unite ale Americii de Nord către Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei", document care precede Proclamația de la Alba Iulia ,actul în sine fiind totodată și o anticipare cu nouă luni a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 .
Un alt aliat care ar fi trebuit câștigat pentru apărarea cauzei românești era comunitatea evreiască din Statele Unite. Cu toate că nu avea un mandat ferm în această privință din partea guvernului român, Dr. Angelescu a încercat în întâlniri private cu reprezentanții organizațiilor evreiești să-i asigure că, după război, evreilor din România aveau să li se acorde drepturi cetățenești egale cu cele ale majoritarilor, obținând, la rândul său, promisiuni de încurajare și susținere a luptei poporului roman "din care facem și noi parte".
Încă de la începutul misiunii sale diplomatice pe pământ american, Dr Constantinl Angelescu a avut grijă să aibă o relație bună cu presa, iar ziariștii sa fie bine și corect informati atunci când scriau despre țara noastră. Aproape imediat după sosirea la Washington, a fost invitat de Agenția "Associated Press" la o mare conferință de presă cu participarea a peste 150 de reprezentanți ai publicațiilor din America și a peste 100 de membri ai Congresului. Acestora le-a vorbit despre "tot ce a făcut România pentru cauza Aliaților și drepturile noastre seculare asupra ținuturilor locuite de români". Pentru ilustrarea conferinței sale au fost proiectate filmele cinematografice aduse din țară. La sfârșitul conferinței de presă, în cuvântul său de mulțumire, președintele Agenției "Associated Press" i-a asigurat pe reprezentanții Regatului României de întregul sprijin al presei americane. Din acea memorabila zi, aproape că nu a existat manifestație sau eveniment românesc care să nu afle un ecou favorabil în presă, de la ziarele de prestigiu, New York Times sau Washington Post, până la cele mai modeste publicații din ungherele cele mai îndepărtate ale teritoriului american.
Tot acum sunt create și primele consulate românești de pe continentul nord- american, începând cu cele de la New York, Chicago, Cleveland, Pittsburgh și continuând cu cele din Canada, în Hamilton și Montreal. Crearea acestor consulate a fost o acțiune binevenită pentru intensificarea relațiilor dintre diversele organizații, comitete, societăți ale românilor americani, inclusiv în privința strângerii de fonduri de întrajutorare. Dupa război, consulatele au avut un rol important în procesul de repatriere a românilor americani care doreau să revină "acasă", adică într-o țară liberă, unită și puternică. De altfel, dupa 1919, emigrația românilor spre SUA a scăzut la zero.
Oficial, misiunea diplomatică a Doctorului Constantin Angelescu a încetat odată cu retragerea guvernului Alexandru Averescu și venirea la putere a guvernului condus de Al. Marghiloman însărcinat cu semnarea păcii separate cu Puterile Centrale. Pe 16 aprilie 1918, Marghiloman dispune " încetarea tuturor misiunilor de propagandă în străinătate și altele". Dar, ca să-și protejeze diplomații de această nouă umilință, Regele Ferdinand semnase deja decretele de rechemare din posturi. ”Decretul de încetare a misiunii speciale a Domnului Constantin Angelescu pe lângă Guvernul Republicii Statelor Unite ale Americii" poartă numărul 685, din data de 7 Aprilie 1918. În locul lui va rămâne la Washington însărcinatul cu afaceri străine, N.H.Lahovari. Abia în 1922, după patru ani de absență, România va trimite un nou ministru plenipotențiar la Washington.
Ioana Angelescu
Președinte Fundația Grigore Monteoru
https://www.facebook.com/fundatia.grigoremonteoru
.
Cuvinte cheie:
Fundatia Grigore Monteoru Centenar