Cu simptome aparent banale, ușor de trecut cu vederea, dar cu evoluție rapidă și violentă de multe ori, hernia inghinală a intrat ușor pe lista afecțiunilor care nu trebuie ignorate. Fără un tratament medicamentos care să poată ajuta, doar cu intervenții chirurgicale, cu abordări multidisciplinare și atenție la simptomele existente, herniile din această categorie devin urgențe atunci când nu sunt depistate la timp și nu există diagnosticare.
Hernia inghinală la adulți se află printre cele mai frecvente afecțiuni din chirurgia generală, având un procent de peste 75% din totalul herniilor peretelui abdominal. La peste 65-75 de ani, prevalența herniilor inghinale ajunge și la 45%.
Anual se efectuează peste 20 de milioane de operații de hernie inghinală, cu o frecvență mai mare a herniei indirecte față de cea directă. 5% din totalul intervențiilor chirurgicale sunt realizate în regim de urgență, pentru că există încarcerarea sau strangularea intestinului.
Recurența herniilor inghinale este de 1% până la 7% pentru herniile directe și 4% - 10% pentru cele indirecte sau cu o complexitate mai mare.
Cum se diagnostichează hernia inghinală și de ce apare, cum o recunoști mai ușor? Răspunsul la toate aceste întrebări și alte detalii interesante în rândurile ce urmează.
Hernia inghinală, pericolul tăcut care te poate aduce mai rapid pe patul de spital
Hernia este o afecțiune comună, caracterizată printr-un țesut dintr-o cavitate corporală ieșit printr-o deschidere în peretele muscular către o altă cavitate. Hernia inghinală este un tip frecvent de hernie în care țesutul abdominal, grăsimea sau o ansă intestinală, iese printr-o deschidere în peretele abdominal inferior (care separă abdomenul de zona inghinală).
De regulă, herniile inghinale se observă în canalul inghinal, care coboară de fiecare parte a pelvisului spre organele sexuale. Cu o frecvență ceva mai redusă sunt herniile femurale, apărute în canalul femural, situat sub canalul inghinal.
Bărbații au un risc de 27-43% de a dezvolta hernie inghinală, în timp ce femeile au un risc mult mai mic, de 3-6%, dar incidența crește odată cu vârsta și indicele de masă corporală mărit.
Cauzele herniei inghinale nu sunt întotdeauna clare. Cele mai comune cauze pot fi: existența presiunii crescute în interiorul abdomenului, un punct slab preexistent în peretele abdominal, efortul la defecație sau urinare, prezența activității fizice intense (ridicare de greutăți, statul în picioare, mersul excesiv pe jos), tusea, strănutul frecvent.
Se discută în literatura de specialitate și despre o cauză congenitală sau dobândită, o slăbiciune mai mare a peretelui abdominal, unde o zonă slabă a mușchiului peretelui abdominal nu se închide corect. Dar foarte bine putem avea hernie inghinală și mult mai târziu în viață: odată ce mușchii slăbesc sau se deteriorează, avem activități fizice intense sau tuse asociată cu fumatul.
Șansele de a dezvolta hernie inghinală sunt mult mai mari dacă o rudă apropiată, părinte sau frate/soră, are hernie. La o hernie inghinală anterioară în copilărie, rezolvată însă, riscul de a dezvolta o altă hernie inghinală mai târziu este crescut.
La bărbați, punctul vulnerabil apare în canalul inghinal, unde cordonul spermatic intră în scrot, dar la femei, canalul inghinal conține un ligament util în menținerea uterului în poziție, locul unde țesutul conjunctiv al uterului se atașează de țesutul din jurul osului pubian fiind punctul de declanșare a herniei.
Dializa peritoneală crește riscul de hernie de aproape 7 ori comparativ cu hemodializa, un risc crescut observându-se și în cazul chirurgiei la nivelul prostatei — în primii 2 ani post-operator sunt șanse reale să apară hernia inghinală. Interesant este că incidența herniei inghinale scade la pacienții supraponderali și obezi.
La copii, hernia inghinală are o cauză mult mai simplă: canalul inghinal nu se mai închide înainte de naștere și apare un orificiu prin care intestinul poate aluneca ușor.
Simptomele herniei inghinale, evoluție și diagnosticare corectă
Hernia inghinală se recunoaște fără prea multe investigații medicale. Un medic cu experiență va observa o umflătură de o parte sau de alta a osului pubian, mai evidentă în poziție verticală, mai ales la tuse sau efort, și își va da seama că e o hernie. Tumefacția este însoțită de multe ori de dureri, mai ales la ridicarea de obiecte grele, aplecare, tuse persistentă, defecație; cu toate acestea, multe hernii nu vor avea ca simptom durerea.
Simptomatologia se agravează pe parcursul zilei și se ameliorează când pacientul este în poziția culcat, iar tumefacția este mult mai mare la efort susținut. Herniile inghinale se manifestă mai des pe partea dreaptă decât pe stânga.
La bărbați, dacă hernia inghinală este deja avansată, se extinde în scrot, cu dureri mari și tumefacție acută. La sugari și copii, simptomatologia este mai simplă: o umflătură vizibilă sub piele în zona inghinală sau scrotală, care se mărește după plâns, efort sau după o defecație mai dificilă. Micuții au apetit scăzut și sunt iritați mai mereu odată ce a apărut hernia inghinală.
La femei este foarte dificilă diagnosticarea, asta pentru că doamnele și domnișoarele au durere pelviană subtilă, fără tumefacție vizibilă, o afecțiune ginecologică fiind suspectată în majoritatea cazurilor.
În lipsa tratamentelor specifice (intervenții chirurgicale), evoluția herniei inghinale este progresiv negativă: se va mări ca dimensiuni și se va ajunge la complicații severe. Sunt trei etape distincte observate în evoluția herniilor inghinale:
· Stadiul inițial, hernie reductibilă - tumefacția din zona inghinală este vizibilă când pacientul stă în picioare, la efort și tuse. Conținutul sacului herniar intră înapoi în abdomen când pacientul este întins la orizontală sau se presează manual pe umflătură. Disconfortul minor, senzația de arsură, de greutate și presiunea ușoară sunt comune;
· Stadiul intermediar, hernie încarcerată - se mărește orificiul herniar, apare rigiditatea, iar țesutul ieșit se blochează în exteriorul peretelui abdominal. Hernia este deja ireductibilă, tumefacția este constantă, durerea este din ce în ce mai puternică, sensibilitatea la atingere este mai mare și apar tulburări de tranzit intestinal;
· Stadiul final, urgență medicală chirurgicală majoră, hernie strangulată - se blochează complet fluxul de sânge către intestinul ajuns în sacul herniar. Necrozarea țesuturilor intestinale este o urmare firească, fiind de așteptat peritonita și șocul septic.
Durerea este bruscă, violentă, tumefacția se întărește, își schimbă culoarea în roșu-violet sau negru, iar greața, vărsăturile, febra, lipsa tranzitului intestinal și incapacitatea de defecație sunt simptome comune. Pacienții cu hernie strangulată trebuie să meargă urgent la camera de gardă a celui mai apropiat spital de urgență pentru intervenție chirurgicală.
Diagnosticarea încă de la primele semne de hernie inghinală este recomandată pentru a se evita o evoluție rapidă și complicații severe.
Medicul specialist, chirurgul, va observa simptomele și manifestările fizice ale herniei, va realiza un examen clinic complet și palparea zonei afectate.
Dacă hernia inghinală nu este vizibilă, dar sunt simptome evidente, se recomandă ecografie abdominală, CT, RMN, în această ordine. Investigația imagistică va fi necesară și la evaluarea post-chirurgicală, pentru hernii recurente sau defecte incizionale complexe.
În cazuri de urgență se mai folosește ecografia point-of-care (POCUS), pentru detectarea rapidă a unei posibile strangulări sau obstrucții intestinale. Un număr crescut de leucocite (leucocitoză) și acid lactic crescut pot confirma suspiciunea de strangulare/ischemie intestinală, dar diagnosticul este în continuare clinic și imagistic.
Când hernia inghinală devine o urgență medicală?
Aici este importantă distincția între hernie reductibilă, încarcerată și strangulată, amintită anterior. Simptomele herniei încarcerate sau strangulate ne vor trimite de urgență la camera de gardă: greață, vărsături, durere bruscă cu evoluție rapidă, o umflătură a herniei roșie, violet sau întunecată, incapacitatea de a elimina gaze sau de a defeca.
Dacă conținutul herniei rămâne blocat în punctul slab al peretelui abdominal, se ajunge la obstrucționarea intestinului și la durere severă.
La copii, semnalele de alarmă sunt: strangularea herniei cu o umflătură dură, uneori roșie.
Dintre pacienții cu hernie a peretelui abdominal anterior, 5-13% vor avea nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență din cauza încarcerării. Rezecția intestinală din cauza ischemiei intestinale poate fi necesară în 10-15% din aceste cazuri clinice prezentate la camera de gardă.
Complicațiile postoperatorii, infecțiile plăgii, sângerările gastrointestinale și colita pseudomembranoasă vor fi mai frecvente la pacienții care nu primesc diagnostic la timp și nu se prezintă pentru intervenții chirurgicale de urgență.
Când reducerea manuală a herniei inghinale eșuează sau este contraindicată, intervenția de urgență la spital este necesară și obligatorie. De reținut că hernia strangulată rămâne o urgență majoră și nu se poate rezolva decât chirurgical în urgență. La semne de obstrucție intestinală avansată (fără reducere posibilă), urgența intervenției chirurgicale se menține.
În funcție de medic și de tipul intervenției, se va folosi o abordare deschisă sau laparoscopică, cu scopul închiderii defectului și o reparație fără tensiune. Când plasa este contraindicată, se va face o reparație primară prin sutură. Chirurgia robotică este de preferat în caz de hernie inghinală complicată, acolo unde este disponibilă.
După operație, pacienții vor sta 1-2 zile în spital, cu reluarea activităților normale la 3 săptămâni după ieșirea din spital pentru abordarea laparoscopică și între 4 și 6 săptămâni pentru operația clasică (deschisă).
La MedLife, pacienții cu simptome de hernie inghinală au la dispoziție în permanență consultații de chirurgie generală pentru diagnostic și planificare, dar intervențiile chirurgicale propriu-zise se realizează în spitalele rețelei MedLife din marile centre (de exemplu, București). Variantele de operație sunt cele clasice: chirurgie deschisă și chirurgie laparoscopică.
Intervenții complexe în cazurile mai grave se vor putea realiza în siguranță la Spitalul Clinic MedLife București, Spitalul MedLife Polisano Izvorului Sibiu, Spitalul MedLife Brașov, Spitalul MedLife Humanitas Cluj, Spitalul MedLife Lotus Ploiești, Spitalul MedLife Genesys Arad, Spitalul de Pediatrie MedLife București.
Medicii cu experiență vastă și aparatură de ultimă generație pentru investigații și diagnosticare în urma unor ecografii, RMN, CT vor evalua și observa pacienții și vor interveni prompt pentru eliminarea oricăror complicații posibile. O abordare multidisciplinară și serviciile decontate CAS vor fi tot atâtea avantaje ale alegerii MedLife pentru astfel de intervenții chirurgicale.
Personalul medical supraspecializat și tehnicile de chirurgie avansate - abord laparoscopic și asistat robotic (daVinci Xi), o abordare multidimensională în cazul manevrării instrumentelor și posibilitatea de realizare a unor gesturi fine de disecție cu precizie excelentă - vor garanta reușita fiecărei operații.
În caz de hernii inghinale, medicul va alege abordul total extraperitoneal (TEP) sau abordul transabdomino-preperitoneal (TAPP), în vreme ce pentru herniile ventrale sunt implicate tehnici laparoscopice (IPOM) sau laparo-endoscopice (eTEP).
Programările rapide, telefonice sau online, consultațiile și intervențiile în baza unor protocoale stricte vor fi o constantă la MedLife.