„Soare peste Auschwitz. Despre iertare și impardonabil”, de Oana Șerban, vine cu o privire nouă despre o istorie tragică și duce la o reflecție etică despre Holocaust, memorie și limitele conceptelor morale clasice după experiența Auschwitzului.
Este o lectură provocatoare pentru că, departe de narațiunea istorică, lucrarea este foarte interesantă pentru cei care sunt preocupați de filosofia morală.
Cartea, apărută la editura Tracus Arte, este o contribuție importantă la reflecția filosofică asupra Holocaustului și asupra relației dintre memorie, artă și etică.
Însăși autoarea vorbește despre lumină după ceea ce a fost un hău negru, o poveste tristă și un simbol al răului.
„A fost soare peste Auschwitz. Nu l-am văzut eu, nu l-au trăit șase milioane de oameni, dar a fost întotdeauna acolo. A strălucit mai brav după iulie 1944, și-a recăpătat locul pe cer în ianuarie 1945; mulți nu l-au găsit nici azi. Ei sunt cei care trebuie să știe, și mai apoi să creadă, vorba Annei Frank, că poți să vezi lumea din pod și de la Auschwitz. Adică poți să ierți”, explică autoarea.
Pentru ea, „viața post-Holocaust nu înseamnă că antisemitismul s-a încheiat, nici că lumea evreiască e scutită de ură, atât din afara, cât și din lăuntrul ei. Însă dacă rămâne ceva după Auschwitz, sunt convinsă că lumea cu care ne alegem e una în care se va muri mai blând, se va ierta mai puțin și se va iubi mai mult. Lumea asta va fi frumoasă atât cât încape în ea iertare, iubire și, vorba lui Camus, o moarte fericită. Pentru foarte puțini oameni, aceeași lume va fi sublimă pentru că ei pot ceva ce niciunul dintre noi, în rest, nu poate. Să ierte, fără ca prin asta să iubească mai puțin.”
Potrivit Oanei Șerban, este o carte despre impardonabil, cu toate neîmpăcările lui, fără a fi despre resentiment. Întrebările puse de Oana Șerban rămân mereu valabile.
Ce se întâmplă atunci când iertarea poate deveni un gest imoral? Ce înseamnă că lumea post-Holocaust este una a impardonabilului? Ar trebuie să ierte un evreu tot ce s-a întâmplat la Holocaust? Cine iartă natura umană?
De aici a pornit lucrarea prezentă, explică autoarea. „Așa s-au născut aceste rânduri, fără ca prin paginile de aici să reiau ceva din ceea ce face obiectul meditațiilor mele despre spațiile concentraționare, atrocitățile în masă din secolul XX, lagăre și gulaguri, despre genealogia antisemitismului și locul ei în rândul originilor totalitarismului.”
Oana Șerban este profesor în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. Este Director al Centrului de Cercetare a Istoriei și Circulației Ideilor Filosofice. A primit distincția de Profesor Bologna de două ori, în 2018 și în 2021. Este autor și coeditor al unor volume de estetică, filosofia culturii și istoria modernității europene și predă estetică, filosofie modernă, studii culturale, dar și studii de Holocaust. Oana Șerban este și reputat traducător al mai multor autori, precum Gilles Lipovetsky, Michel Foucault, Sylvain Tesson, Fabienne Brugère și Jean d’Ormesson.