Programele majore de modernizare a apărării României se desfășoară pe fondul unei dezbateri naționale tot mai intense privind câtă valoare economică din contractele finanțate prin instrumentul Uniunii Europene Security Action for Europe (SAFE) va rămâne, în final, în economia națională.
La o conferință organizată săptămâna trecută de Banca Națională a României (BNR) in parteneriat cu PATROMIL, mai mulți participanți au exprimat îngrijorări privind impactul economic intern al contractelor de apărare realizate prin SAFE.
„Știm ce cumpărăm”, a declarat președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, Nicoleta Pauliuc. „Ceea ce nu știm este câți bani din aceste contracte rămân efectiv în România, nu ca promisiune, ci ca angajament contractual măsurabil. Din fiecare euro contractat, câți cenți ajung într-o fabrică românească, la un inginer român, la un furnizor român? Puneți cifrele pe masă, câte locuri de muncă înalt calificate generează fiecare contract? Cât din valoare trece prin furnizori români?”
Conform regulilor SAFE, cel puțin 65% din valoarea contractelor trebuie produsă în Uniunea Europeană. Pauliuc a subliniat însă că această cerință garantează doar producția la nivel european, nu și faptul că producția, integrarea sistemelor sau activitățile de mentenanță pe termen lung vor avea loc în România. Ceea ce oferă un avantaj direct companiilor europene, dar mai ales statelor care au deja capacitați de producție în țările lor, pentru că mare parte din achizițiile din SAFE nu vor implica localizare mare.
„Rheinmetall este în Europa. Airbus este în Europa. Leonardo este în Europa. Toate sunt eligibile în baza pragului de 65%”, a explicat ea.
Stabilitate financiară și necesitate militară
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a subliniat că stabilitatea financiară și securitatea națională sunt strâns legate.
Pornind de la experiența sa ca fost prim-ministru care a inițiat legislația românească privind offsetul, Isărescu a avertizat că, deși programul SAFE oferă costuri de finanțare atractive, el reprezintă în final un împrumut care crește deficitul bugetar.
El a subliniat că, dacă o parte semnificativă din aceste finanțări nu se întoarce în comenzi pentru industria națională de apărare, riscurile fiscale pot deveni semnificative.
„Nu există stabilitate financiară sau securitate fără securitate militară națională, regională și europeană”, a afirmat el.
Fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Pașcu, a cerut negocieri „patriotice”, îndemnând oficialii să se îndepărteze de „atitudinile de tip vasal” care ar fi caracterizat unele negocieri anterioare, precum cele legate de PNRR.
Acest punct de vedere a fost susținut și de Radu Ștefan Oprea, secretar general al Guvernului, care a clarificat că Comisia Europeană nu interzice cooperarea industrială sau transferul de tehnologie (offset) în cadrul SAFE. Folosind Polonia drept exemplu, Oprea a subliniat că nivelul implicării industriale interne depinde în întregime de capacitatea de negociere a statului membru.
Pârghii industriale limitate
Președinta comisiei de apărare, senatoarea Pauliuc a făcut referire la cadrul existent privind cooperarea tehnologică și industrială, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 124/2023, care permitea anterior negocieri pentru transfer de tehnologie și subcontractare internă. În cadrul structurii de achiziții comune SAFE, însă, mecanismele naționale tradiționale de offset sunt considerabil limitate. Cu alte cuvinte, instrumentul prin care ne asiguram că banii din apărare nu pleacă integral din țară a fost neutralizat.
Această limitare structurală crește importanța modului în care angajamentele de localizare sunt incluse direct în contractele de modernizare. Pauliuc a comparat situația actuală cu poziția istorică a României, prima țară din blocul comunist care a produs elicoptere sub licență.
”Astăzi cumpărăm elicoptere H225 gata fabricate, produse în Franța, fără licență de producție, pentru că Airbus nu oferă licență pentru noul model. Nu este un eșec al SAFE, este consecința a trei decenii de dezindustrializare în sectorul apărării”, a spus șefa comisiei de apărare.
Pe măsură ce România avansează în cel mai amplu ciclu de modernizare militară de după război, inclusiv programele de achiziție de vehicule blindate, dezbaterea depășește cerințele tehnice de capabilitate.
Întrebarea strategică este dacă modernizarea finanțată prin SAFE va conduce la o integrare industrială profundă în România, inclusiv niveluri de producție apropiate de 80% localizare, asumate de unii ofertanți, sau dacă va satisface doar criteriul de producție europeană fără a reconstrui în mod real baza industrială de apărare a României. Rezultatul unei astfel de dezbateri ar putea influența nu doar deciziile de achiziție, ci și structura pe termen lung a ecosistemului industrial de apărare al României.