La o sută de ani de la împuşcăturile din Sarajevo, muzeul Leopold dedică o expoziţie reuşită, care cuprinde 280 de obiecte, pentru soarta artiştilor austrieci din anii războiului, din 1914 până în 1918. Ideea provine de la directorul general al muzeului Leopold, Peter Weinhäupl. Pentru el, expoziţia îngrijită de Stefan Kutzenberger, Ivan Ristić şi Elisabeth Leopold, este un „proiect interdisciplinar, care concentrează fondul colecţiei în ceea ce priveşte raporturile cu primul război mondial, aşează operele muzeului Leopold într-o nouă conexiune şi îndreaptă privirea critică contemporană asupra temei.”
ARTISTELE CONTEMPORANE DIN FOSTELE ŢĂRI ANTAGONISTE
Armata austro-ungară a luptat în primul război mondial mai întâi pe fronturile contra Italiei, României, Rusiei şi Serbiei, de aceea muzeul Leopold a invitat numai artiste şi artişti din aceste ţări, pentru a expune viziunea lor actuală asupra "Marelui război". Curatorul expoziţiei Ivan Ristić: „Expoziţia renunţă la încheierile didactice. În locul acestora, se va încerca realizarea unei legături discursive cu prezentul.”
RALUCA POPA: ARTISTA ROMÂNCĂ EXPUNE LUCRAREA CU TEMA EVADARE ŞI UN NOU ÎNCEPUT
Artista româncă Raluca Popa, născută în Făgăraş în anul 1979 este reprezentată în expoziţie cu o lucrare de perete impresionantă. În centrul desenelor în cărbune efectuate in situ, direct pe pereţii camerelor muzeului stau noţiuni cum ar fi evadarea şi un nou început. Pornind de la figura romană a lui Thomas Mann, Hans Castorp, care, în prezentarea literară a evadat din sanatoriu, din lumea protejată a “Muntelui vrăjit”, Popa aminteşte de o decizie individuală similară din realitatea războiului: Dezertarea acelor soldaţi români care au fugit din armata austro-ungară şi au trecut de partea României. Popa: „Desenele mele de mână descriu într-un stil artistic-comic intrarea unei persoane izolate în război. Atenţia principală a lucrării mele se axează pe drumul propriu-zis pe care merge soldatul. Aş dori ca desenul meu să fie considerat drept interludiu şi ca acesta să amintească de caracterul incomplet şi muritor al oricăror schiţe şi desene care sunt făcute pe front, între două ofensive.”
"BOTEZUL SÂNGEROS", RĂZBOIUL IMPERIALIST, CICATRICILE PEISAJULUI FOSTELOR ŢĂRI COMBATANTE
Artistul sârb Raša Todosijević prezintă un acces semireligios pe tema războiului. Lucrarea sa "Botezul sângeros" arată o cruce cu urme de sânge, formată din căzi de baie. Dedesubt, un „munte“ din valize aminteşte de Golgota sârbilor, de război şi expulzare, dar şi de învierea naţiunii după război. Todosijević: „Steagul nostru sârbesc flutură astăzi sublim, în ciuda evenimentelor tragice care au zguduit naţiunea şi ţara noastră din cele mai vechi timpuri. Noi, sârbii, nu sărbătorim numai realizările colective, cum ar fi victoria din insurecţii şi războaie împotriva imperiului otoman, succesul din primul război mondial şi din revoluţia împotriva naţional-socialiştilor, sau doborârea unui avion american Stealth, ci preţuim, înainte de toate, realizările individuale.”
Lucrarea artistului rus Dmitry Gutov citează o propoziţie din autorul său preferat, conducătorul revoluţiei, Vladimir Ilici Lenin, care s-a dovedit a fi pacifist: Pe un ecran a filmat critica lui Lenin contra „războiului imperialist“ în imagini alb-negru: „Clasa revoluţionară nu-şi poate dori înfrângerea propriului regim într-un război reacţionar.” Gutov: „Multe ţări au participat la război. În această expoziţie aş dori să văd această propoziţie a lui Lenin în limbile tuturor acestor ţări. Succesiunea limbilor trebuie să corespundă cronologiei intrărilor în război: Austro-Ungaria, Serbia, Germania, Rusia, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Muntenegru, Japonia, Imperiul Otoman, Italia, San Marino, Bulgaria, Portugalia, România, Cuba, Bolivia, Grecia, Siam, Liberia, China, Uruguay, Brazilia, Ecuador, SUA, Panama, Guatemala, Nicaragua, Costa Rica, Haiti, Honduras.”
Italianca Paola De Pietri prezintă, în fotografiile ei stăruitoare, peisajul muntos din jurul râului Isonzo, odinioară scena unor lupte îndârjite. Posturile de luptă şi stâncile aruncate în aer sunt martori muţi ai fostelor împuşcături. De Pietri. „Ca toată lumea, am învăţat istoria primului război mondial la şcoală şi ca mulţi din generaţia mea, am auzit vorbindu-se în familia mea despre aceasta. Pentru prima dată în istorie, ciocnirile din război au avut loc la altitudini inimaginabile, unde condiţiile nemiloase ale mediului s-au adăugat la atrocităţile luptelor. Fotografiile făcute în zona carstică şi în Alpi, de-a lungul frontului austriaco-italian, acoperă decolorarea semnelor. În aceste locuri, astăzi destinaţii de vacanţă, cicatricele nu s-au vindecat încă.”
COVORUL SOLDATULUI, SARAJEVO ’84, DUMNEZEU, ÎMPĂRATUL ŞI PATRIA
Şi artiştii austrieci contemporani expun desene puternice în expoziţie: Veronika Dreier a format un covor din nenumăraţi soldaţi de jucărie, Franz Kapfer contracarează cu lucrarea sa „Dumnezeu, împăratul şi patria“ – improvizată din materiale ieftine din elemente împrumutate din monumente din vremea habsburgilor – patriotismul cu urale a oricăror timpuri. Marko Lulić incită cu lucrarea sa „Sarajevo ‘84“ de pe faţada muzeului la meditaţie asupra simbolisticii cuvintelor şi numărului de ani, tensiunii dintre împuşcăturile din Sarajevo din 1914, jocurile olimpice din 1984, asediul oraşului din anii '90 până astăzi.
SCHIELE – EGGER LIENZ – KOLIG: TREI DIN NOUĂ MILIOANE
Punctul central al expoziţiei o reprezintă soarta lui Egon Schiele, Albin Egger-Lienz şi Anton Kolig. Între milioanele de soldaţi austrieci care au luptat în primul război mondial, ele formează o mică minoritate care este pe cale să dispară. Operele lor reflectă însă fatalitatea plină de suferinţă a tuturor soldaţilor, tensiunea între organizarea de sus, cumva în cadrul activităţii pentru cartierul presei de război şi creaţiile rezultate din impulsul artistic propriu.
„EXPOZIŢIA DE ARTĂ AUSTRIACĂ“ – STOCKHOLM 1917
În anul 1917, în Stockolm, într-o ţară neutră, odată cu „Expoziţia de artă austriacă” a avut loc o expunere uriaşă de lucrări de artă austriacă. Atunci au fost expuse 600 de obiecte, din care 240 de picturi în ulei, sculpturi şi grafică de cea mai înaltă calitate, care au prezentat o secţiune impresionantă prin arta austriacă din toate timpurile. Stefan Kutzenberger: „În centrul luptelor aproape fără sfârşit, în timp ce pe frontul din sud se pregătea deja a unsprezecea bătălie de la Isonzo, Austria s-a prezentat în „Liljevachs Konsthall“ ca o naţiune culturală iubitoare de pace.”
EGGER LIENZ: „PASUL DE FIER AL SORŢII“
Albin Egger-Lienz s-a înrolat voluntar în 1915, încă înainte de intrarea Italiei în război, însă a fost demobilizat curând din cauza durerilor de inimă. Egger-Lienz a meditat pe frontul italian asupra „pasului de fier al sorţii veşnice“. Ca membru oficial al grupului artistic din cartierul presei de război al armatei austro-ungare, Egger-Lienz a pictat în 1916 pe frontul de sud, mai târziu însă mai mult în atelier. Tabloul său „Finale” este cea mai bună concluzie a absurdităţii războiului.
EGON SCHIELE: „CELE MAI GRELE ZILE ALE VIEŢII MELE“
Egon Schiele a fost scutit de experienţele frontului. Şi totuşi a dus existenţa soldatului: „Sunt acum soldat şi am în spate cele mai grele 14 zile din viaţa mea“, a scris Schiele în 1915, în timpul instrucţiei. În cursul serviciului său militar el a pictat portretele prizonierilor ruşi din lagărul din Mühling din Austria inferioară la Wieselburg şi cele ale a superiorilor. Şi-a manifestat simpatia pentru străini într-o scrisoare: „Oricum înclin mult mai mult asupra acestei părţi, adică a duşmanilor noştri – ţările lor sunt mult mai interesante decât a noastră – acolo există într-adevăr libertate – şi mai mulţi gânditori decât la noi.”
ANTON KOLIG: PICTEZ ÎN MARE SUFERINŢĂ
„Pictez în mare suferinţă“ a relatat Anton Kolig în 1916 din teatrul de război. Aceasta reiese de fiecare dată, din toate portretele, de la oficiali dar şi de la prizonieri. El recunoaşte că rezultatul lucrărilor sale nu este potrivit ca artă de propagandă. Din punct de vedere artistic însă, a reuşit lucrări remarcabile, cum este reprezentarea sa a unei “Operaţiuni de câmp”. Din 1917, Kolig a fost convocat oficial la cartierul presei de război şi a fost însărcinat să picteze peisaje, el a prins peisajele cu ruine de pe front.
EXPOZIŢIA ŞI TOTUŞI A EXISTAT ARTĂ! 9 MAI PÂNĂ LA 15 SEPTEMBRIE
Expoziţia prezintă picturi, lucrări pe hârtie, cum ar fi desene, grafică imprimată, plachete, fotografii istorice, autografe, documente şi material filmat. Pentru expoziţie a apărut un catalog cuprinzător în limbile germană şi engleză. Mai multe informaţii găsiţi pe www.leopoldmuseum.org
Mag. Klaus Pokorny
Relaţii de presă / publice
Fundaţia privată a muzeului Leopold
T 0043 1 525 70 – 1507
presse@leopoldmuseum.org
www.leopoldmuseum.org
Texte pentru imagini:
01:
Ziarul »Der Ruf« (Chemarea) (Ediţia specială »Krieg« (Războiul), Noiembrie 1912) cu
un autoportret de Egon Schiele din anii 1910, 1912
Magazine »Der Ruf« (special edition »War«, November 1912)
featuring a 1910 self-portrait by Egon Schiele
Tipar înalt, închis 22,8 x 14,8 cm / scrisoare de presă
Colecţie privată / Private collection
31:
RALUCA POPA născută în 1979
Nud de bărbat (din seria »The Sublime Trip«), 2011
Male Nude (from the series »The Sublime Trip«)
Creion pe hârtie, 30 x 40 cm / Pencil on paper
Colecţie privată / Private collection
2440:
Portret foto RALUCA POPA născută în 1979