Când includem antreprenorii în modelul de business al statului român?

Bucuresti - 04 martie 2014 - Autor: Mihaela Matei, Coordonator proiect Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc, EY România

Care este modelul de business al statului român? Care este clientul statului român care aduce cea mai mare valoare în economie? Să ne uităm pe scurt la modelul de business al companiilor.

Mai mult decât oricând, companiile care vor să crească pun în centrul activităţii lor clientul şi nevoile acestuia. Clientul este definit fie ca acela care plăteşte preţul produsului/serviciului oferit fie, într-un sens mai profund, cel care aduce valoarea cea mai mare în companie, şi aici nu ne referim la venituri directe. De exemplu, dacă acceptăm a doua definiţie, pentru un gigant farmaceutic, cei mai importanţi clienţi nu sunt pacienţii care utilizează medicamentele sau medicii care prescriu medicamentele, ci proprii cercetători (conform Robert Simons, The Right Customer – The First Step in Winning a Strategy, Harvard Business Review). Strategia companiei este de a-i încuraja să realizeze cercetări şi să le prezinte la conferinţe de specialitate. Bineînţeles că scopul final este descoperirea de produse inovative care vor fi ulterior comercializate. De altfel, o companie de acest fel este organizată ca o universitate concentrată pe cercetare, în care cea mai mare parte a fondurilor se duc către cercetare şi dezvoltare şi nu spre eforturile de vânzare, de exemplu.

După modelul acesta, având în vedere că antreprenorii sunt un motor de creştere economică şi o sursă-cheie de locuri de muncă, clientul principal, către care ar merge cele mai multe resurse ale statului, ar putea fi chiar antreprenorul. E greu să faci performanţă alocând resurse în multe direcţii. Prin urmare, statul ar putea să identifice ca linie strategică fundamentală de acţiune încurajarea antreprenorilor. Este adevarat că nu toţi antreprenorii vor avea succes, aşa cum nu toţi cercetătorii vor descoperi componente chimice ce se vor transforma în produse de succes. Dar dacă cei care vor să devină antreprenori sunt sprijiniţi semnificativ, statul gândindu-se în primul rând la ei atunci când ia decizii, acest model de business ne-ar putea transforma nu în următoarea naţiune “Google”, dar într-o economie cu creştere sănătoasă, care îşi va asigura acoperirea decalajelor istorice de dezvoltare. Astfel, s-ar putea facilita şi mai mult accesul la finanţare, reglementările ar fi mai simple şi impozitarea mai neîmpovărătoare, s-ar dezvolta şi mai mult o educaţie antreprenorială de calitate şi s-ar stimula în timp mentalităţi favorabile antreprenorilor.

Să luăm de exemplu unul dintre cele mai importante obstacole pentru dezvoltarea antreprenoriatului în România: situaţia culturii antreprenoriale. Doar 5% dintre antreprenorii români cred că eşecul în afaceri este perceput ca o oportunitate de învăţare. Deşi antreprenorii sunt din ce în ce mai admiraţi pentru curajul de a-şi asuma riscul de a acţiona pe cont propriu, departe de siguranţa unui loc de muncă stabil, iar a fi antreprenor este o opţiune de carieră din ce în ce mai la modă, foarte puţini dintre noi au curajul de a face pasul spre antreprenoriat.

Conform studiului EY- Antreprenorii vorbesc - Barometrul antreprenoriatului românesc, doar 14% dintre antreprenorii care au răspuns chestionarului EY România cred că societatea românească tolerează eşecul în afaceri, în timp ce 81% consideră că eşecul va reprezenta o barieră pentru viitoarele proiecte de afaceri, este un eşec în carieră sau indică lipsa abilităţilor necesare.

Aceste procente ne clasează pe penultimul loc la atitudinea pozitivă faţă de risc din 21 de ţări analizate, România fiind urmată doar de Brazilia, în timp ce Statele Unite conduc clasamentul. Suntem depăşiţi în clasament de ţări etatiste sau cu societăţi conservatoare, precum Franţa şi Japonia, dar şi de ţări cu care împărţim un trecut comunist, în care iniţiativa personală a fost puternic descurajată, precum Rusia.

O astfel de percepţie negativă a eşecului este unul dintre indicatorii cei mai importanţi ai faptului că societatea nu e cu adevărat favorabilă ideii de antreprenoriat. Deşi la nivel superficial admirăm antreprenorii şi succesul lor, ne este frică de judecata celorlalţi în cazul unui eşec. Eşti tânăr, sănătos, nu ai rată la bănci, nu ai obligaţii familiale, prin urmare de ce n-ai încerca să devii antreprenor? Pe lângă multe răspunsuri care ne vin imediat în minte, ca lipsa finanţării şi birocraţia, cei mai mulţi dintre noi nu ajung să întreprindă ceva pe cont propriu şi din cauza acestei frici de a fi judecat negativ.

Ceea ce ne indică faptul că admirăm succesul, dar nu percepem eşecul ca fiind la fel de valoros. Sunt multe studii academice şi statistici care demonstrează că experienţa antreprenorială este un indicator important al abilităţii antreprenoriale.[1] Pe de o parte, prin efectul de selecţie (dacă ai început companii de succes, vei putea crea şi altele la fel de bune), iar pe de altă parte prin efectul experienţei acumulate ca antreprenor în serie. Pentru că, prin experienţa primei firme, vei ocoli în următoarele companii create greşeli deja făcute. Tocmai datorită acestei conexiuni între numărul de firme înfiinţate anterior şi succesul viitor, Fundaţia Kauffman, una dintre cele mai importante instituţii care urmăreşte fenomenul antreprenorial, analizează unul dintre cei mai importanţi indicatori ai populaţiei de antreprenori - experienţa antreprenorială, pentru a anticipa dacă generaţia curentă va avea mai mult succes decât populaţia de antreprenori din anul anterior. În România, nu am găsit o astfel de statistică despre antreprenorii români, dar, de exemplu, în Statele Unite, în 2013, 41% dintre cei care au început o firmă fondaseră deja cel puţin o companie, iar 48% dintre aceştia din urmă creaseră mai mult de o companie de-a lungul timpului.

Plecând de la percepţia eşecului în afaceri, trebuie spus că 59% dintre antreprenorii respondenţi în cadrul studiului EY Antreprenorii vorbesc consideră că mentalităţile şi valorile româneşti nu susţin spiritul întreprinzător, faţă de 43% dintre antreprenorii din Uniunea Europeană şi 29% dintre respondenţii ţărilor G20.

Aşadar, la limită, rămâne întrebarea: când vom avea prima campanie socială la TV care să ne spună nu că zahărul şi sarea în exces dăunează sănătăţii, ci că antreprenorii sunt foarte importanţi pentru economia românească? Şi când vor fi valorizaţi antreprenorii la nivel strategic în modelul de business al statului român?

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 175.000 de angajaţi în 728 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 25,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2013. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. De la 1 iulie 2013, Ernst & Young a devenit EY, logo-ul s-a schimbat pentru a răspunde acestei modificări, iar noul tagline al companiei este „Building a better working world”. Această redefinire a identităţii vizuale vine să reflecte noua strategie a companiei, Vision 2020. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

.

Imagini