Hindsight sau cum am trăit Marea Recesiune - Autor: Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY România, coordonatorul proiectului EY Antreprenorii vorbesc

Bucuresti - 29 noiembrie 2013 - „România va fi ocolită de criză”, „România are aşi în mânecă în lupta cu criza”, „stăm mai bine decât economiile dezvoltate, care vor fi mai afectate de recesiune”, “am scăzut în primul trimestru din 2009, dar mai puţin decât Germania”, „vom reveni puternic pe creştere din 2011, la rate de plus 5%”. Aşa se scria în 2009-2010 despre perioada economică dificilă cu care ne confruntam, la o căutare pe Google.

Tot cu ajutorul Google, putem vedea cum a evoluat în timp nivelul de interes pentru criza economică şi pentru recesiune în România. Valorile din graficele de mai jos reprezintă interesul de căutare relativ la cel mai înalt punct din grafic. Vedem cum subiectul crizei a atins cel mai mare nivel de interes în noiembrie 2008 – ianuarie 2009, când se vorbea despre previziunile pentru anul următor şi despre ce se întâmpla în economiile dezvoltate. La o căutare după “criză economică România” însă, vârful de interes a fost de abia în mai 2010, când noi ieşisem deja din recesiune. Conform datelor Eurostat, economia României a scăzut în fiecare trimestru începând cu trimestrul al patrulea 2008, până în primul trimestru al anului 2010, exceptând T3 2009, când s-a înregistrat o creştere de 0,1%.

La noi, recesiunea s-a declarat oficial în iunie 2009, moment care coincide şi cu maximul de interes pentru subiect în căutările Google. Deşi este o diferenţă conceptuală semnificativă între criză şi recesiune, în România s-a vorbit tot timpul mai ales despre criză.

Mult timp după ce a început să fie resimţită local criza financiară, urmată de recesiunea debutată în Statele Unite încă din 2007, la noi se evita etichetarea fenomenului cu sintagma “recesiune economică”. Se vorbea despre criză financiară sau economică, dar nu despre recesiune. O explicaţie ar putea fi că recesiunea debutase printr-o criză de lichidităţi, de unde titlul criză, dar am vorbit despre “criză” şi pentru că ne-am fi dorit să rămânem la acest stadiu.

Mai ales pentru că o criză se referă la un moment clar delimitat în timp, pe când eticheta “recesiune” ar fi dat o amploare şi mai mare condiţiilor pe care le trăiam zi de zi ca oameni obişnuiţi sau ca şi companii. Alţii se refereau la recesiune sub forma de “ceea ce unii numesc recesiune”, fără să îşi asume termenul. De exprimarea “Marea recesiune” nici nu putea fi vorba.

Deşi începută în decembrie 2007 în State, nu doar că terminologia de recesiune nu era uzuală, dar mulţi manageri refuzau, chiar şi la sfârşitul lui 2008, să accepte că şi companiile din România vor fi afectate. Doar trăiam într-o economie cu una din cele mai mari creşteri economice din Europa, 7,3% în 2008.

Acum, beneficiind de ceea ce englezii numesc hindsight, dispoziţia ca fenomenele din trecut să pară mult mai clare şi explicabile prin ceea ce ştim în prezent, e posibil ca totul să ne apară mult mai evident decât era în 2008-2009. Chiar şi la începutul lui 2009, erau încă mulţi care credeau că trăim un blocaj şi că în câteva luni economia îşi va reveni.

Cu cât înaintam în 2009, noua realitate economică devenea din ce în ce mai clară pentru cei mai mulţi dintre noi. După ce am conştientizat că traversăm o recesiune şi că aceia care strigau „lupul!” nu o făceau neapărat de dragul posterităţii profeţiilor şi al senzaţionalului, cea mai des întâlnită reacţie a fost: de ce noi? De ce am fost tocmai noi aşa de ghinionişti să trăim cea mai mare recesiune de la depresiunea din 1929? Ne vedeam subit erodate veniturile prezente şi viitoare, la fel ca şi perspectivele de carieră, iar antreprenorii se încurajau să îşi păstreze la niveluri decente indicatorii financiari pentru că “trebuia”.

Între timp, am trecut peste şoc, am metabolizat recesiunea, am acceptat pierderile efective sau de oportunităţi, ne-am acomodat cu incertitudinea şi austeritatea, iar unii dintre noi au început să vadă oportunităţi de afaceri în recesiune. Costurile de personal au scăzut, dând posibilitatea unor start-up-uri să aibă acces la profesionişti de a căror expertiză şi entuziasm nu ar fi putut beneficia altfel. Dar, cel mai important, am avut parte de o reaşezare a valorilor personale. Consumerismul s-a temperat, banii nu mai sunt pe primul loc şi am început să ne dorim lucruri care dau o semnificaţie mai relevantă muncii noastre decât veniturile în sine.

Azi, nu doar că perioada începută la sfârşitul lui 2007 este denumită de economişti recesiune, ci primeşte, pe bună dreptate, şi adjectivul “mare”. Subiectul este dincolo de orice controversă, cu un articol inclusiv pe enciclopedia “pentru toţi”, Wikipedia.

Cu bune şi cu rele, Marea Recesiune rămâne cu câteva statistici pentru manualele de istorie economică. Deşi debutată în Statele Unite în decembrie 2007, a fost catalogată după definiţia FMI (scădere în PIB-ul mondial timp de un an calendaristic) ca recesiune globală de abia la sfârşitul lui 2009. Recesiunea ar fi fost identificată ca atare chiar mai devreme, dacă FMI ar fi comparat şi date trimestriale, nu doar anuale. Pentru că din trimestrul al treilea 2008 până în primul trimestru 2009, conform datelor de la OECD, economia mondială a scăzut în fiecare trimestru.

Aşadar, nu doar noi am întârziat etichetarea recesiunii ca atare, ci şi FMI. Bineînţeles că întârzierea a avut ca motivaţie şi dorinţa de a proteja cât mai mult pieţele financiare de reacţia emoţională la o asemenea veste.

Revenind la statistici, după ce s-a stabilit că suntem în recesiune, au început discuţiile cât de profundă este. Acum ştim că Marea Recesiune este cea mai mare recesiune globală după cea din Al Doilea Război Mondial (care se numeşte Marea Depresiune), înaintea recesiunilor din 1975, 1982 şi 1991.

Dincolo de cifre, această perioadă încă volatilă a adus un nou fel de a privi lumea din jur. Ne punem întrebari în legătură cu modelele de business, cu felul „tradiţional” de a comunica, de a conduce afaceri, iar asta este noua provocare.

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 175.000 de angajaţi în 728 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 25,8 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2013. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

.

Imagini