Răspunsul trezorierilor la patru provocări operaţionale majore

Bucureşti - 03 mai 2012 - Funcţia de trezorerie este în mod tradiţional legată de aspectele financiare generale ale companiei. Criza financiară, consecinţele acesteia şi deplasarea interesului către integrarea unităţilor de business şi a proceselor au extins rolul alocat trezorierilor. Pentru a înţelege această redimensionare de rol şi impactul acestor schimbări în organizaţii, Ernst & Young a realizat o cercetare care a inclus peste 100 de trezorieri profesionişti din corporaţii prezente în 14 ţări.

Rezultatele studiului au evidenţiat următoarele:

Ø 40% dintre trezorieri au menţionat finanţarea ca fiind cea mai mare problemă cu care s-au confruntat anul trecut, în timp ce precizia proiecţiei lichidităţilor şi managementul acestora rămân o provocare majoră

Ø Aproape jumătate dintre cei intervievaţi sunt de părere că mai buna utilizare a tehnologiei este esenţială pentru eficientizare, dar consideră că folosirea acesteia este încă într-un stadiu incipient

Ø Peste 60% dintre respondenţi au raportat dificultăţi în ceea ce priveşte recrutarea resurselor umane.

Studiul a evidenţiat patru dificultăţi operaţionale cu care se confruntă trezoreriile:

1. Monitorizarea riscurilor operaţionale şi lipsa schimbării în abordarea managementului riscurilor

Întrebaţi despre managementul riscului şi guvernanţă în general, managerii de top intervievaţi au arătat că riscurile financiare sunt în topul preocupărilor lor şi cred că această situaţie este foarte probabil să continue şi în următorii doi ani. Peste 30% dintre respondenţi sunt de părere că extinderea integrării unităţilor de business şi a trezoreriei este un factor generator de schimbare, pe locul doi aflându-se creşterea nivelului lichidităţilor şi a concentrării pe finanţare - indicate de 25% dintre ei. Chiar şi aşa, 27% dintre respondenţi nu au făcut nicio schimbare în ce priveşte abordarea managementului riscului, în ciuda faptului că au recunoscut lipsa de maturitate a acestei abordări. Mai mult decât atât, riscul operaţional nu figurează printre preocupările lor, ceea ce este surprinzător dat fiind rolul pe care managementul riscului operaţional îl are în identificarea potenţialelor fraude.

2. Eficienţa managementului lichidităţilor

În cadrul studiului, 30% dintre trezorieri au identificat acurateţea proiecţiilor privind fluxurile de trezorerie ca fiind principalul risc de gestionare a lichidităţilor, în timp ce alţi 20% şi-au arătat îngrijorarea referitoare la accesul la finanţare şi refinanţare.

Îngrijorările exprimate în privinţa lichidităţilor sunt justificate prin insuficienţa mecanismelor de previzionare a lichidităţilor, a unor modalităţi de plată descentralizate, precum şi prin lipsa de vizibilitate şi de acces în timp real, prin intermediul trezoreriei, la lichidităţile unităţii de business. Chiar şi în condiţiile unei refinanţări care se dovedeşte dificilă (40% dintre respondenţi s-au confruntat cu această situaţie în ultimele 12 luni), ar putea să mai existe resurse financiare adiţionale în zonele mai discrete ale afacerii care ar putea fi folosite cu rol de capital circulant.

În ciuda recunoaşterii de către trezorieri a importanţei indicatorilor de performanţă (KPI) pentru calibrarea riscului financiar, indicatorii operaţionali s-au dovedit a fi foarte puţin utilizaţi.

3. Rentabilitatea investiţiei în sisteme şi tehnologie

Studiul Ernst & Young indică diferenţe semnificative de opinie şi acţiune între respondenţi când vine vorba despre tehnologie. Cu toate că majoritatea respondenţilor (96%) admit că au implementat un sistem de tip Treasury Management System (TMS), aceştia recunosc faptul că nu sunt aliniaţi celor mai noi practici în domeniu. Opţiunile tehnologice disponibile pentru trezorieri la ora actuală sunt extrem de sofisticate; deşi aceştia recunosc anumite limitări personale în utilizarea tehnologiei, se întâmplă foarte rar să ia măsuri în acest sens. Rezultatele cercetării arată diferenţe de percepţie în ceea ce priveşte rentabilitatea investiţiei într-un sistem de management al trezoreriei – mai puţin de jumătate dintre trezorieri sunt de părere că tehnologia şi îmbunătăţirea calităţii datelor îi vor ajuta să realizeze în viitor modelul de operare dorit.

Motive pentru nevalorificarea în întregime a TMS:

Ø Nivelul scăzut de implementare a funcţionalităţilor pentru reducerea costurilor

Ø Lipsa de suport tehnic din partea vânzătorului

Ø Lipsa de pregătire a trezorierilor în folosirea sistemului care atrage după sine nevalorificarea la maxim a potenţialului acelui sistem.

În lipsa unui concept care să integreze şi strategia de business, investiţiile avansate şi schimbările inerente de sisteme pentru trezorerie pot fi anevoioase, dar sunt necesare şi aduc beneficii pe termen mediu şi lung, chiar dacă, în prezent, diferenţele de percepţie sunt semnificative.

4. Dezvoltarea şi recrutarea resurselor umane

Funcţia de trezorier este şi ea atinsă de provocarea privind recrutarea de resurse umane având setul relevant de competenţe. În legătură cu perspectiva completării personalului existent cu noi membri, 63% dintre respondenţi au recunoscut că întâmpină dificultăţi la recrutare din două motive: oferta scăzută de candidaţi calificaţi şi oportunităţile mai bune oferite de sectoarele serviciilor financiare şi de consultanţă.

În timp ce 75% dintre trezorieri se aşteaptă să-şi extindă aria de activitate în următorii doi ani, doar 1 din 5 estimează o creştere a numărului de angajaţi în departament. În general, numărul mediu de membri ai unei echipe de trezorerie este de cinci persoane. Cu toate acestea, media aritmetică de 15 arată că există un număr semnificativ de echipe de trezorerie de mari dimensiuni printre respondenţi.

În absenţa unei ţinte clar definite privind modelul de operare care să încorporeze toate zonele de activitate - managementul riscului, managementul lichidităţilor, resursele umane şi tehnologia - nu se pot înregistra progrese semnficative pentru domeniul de activitate al trezoreriei. Dacă acestor dificultăţi nu li se găseşte răspuns în viitorul apropiat, unii trezorieri ar putea considera dificil să influenţeze nu numai domeniul lor de activitate, dar şi viitoarea direcţie de dezvoltare a companiei.

Metodologia cercetării

Studiul a fost realizat prin intermediul interviurilor faţă în faţă cu peste 100 de trezorieri ai celor mai importante companii internaţionale din 14 ţări şi 21 de sectoare de activitate. Interviurile au avut loc într-un inteval de 4 luni, la sfârşitul anului 2011 şi au fost realizate de către membrii reţelei globale de consultanţă pe trezorerie a Ernst & Young.

Despre Ernst & Young

Ernst & Young este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 152,000 de angajaţi în 700 de birouri din 140 de ţări şi venituri de aproximativ 22.9 miliarde dolari în anul 2011. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le acordăm clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, Ernst & Young este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 460 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet:
http://www.ey.com/

Imagini