Conducerea Oltchim nu are soluţii pentru redresarea Oltchim

Bucureşti - 27 ianuarie 2011 - Ca răspuns la comunicatul de presă al conducerii Oltchim din data de 25.01.2011, PCC SE ar dori să atragă atenţia asupra următoarele aspecte:

Managementul Oltchim conduce combinatul chimic din Rm. Vâlcea de douăzeci de ani pe baza unui sistem care presupune ca toate activităţile companiei să fie susţinute masiv de către Statul român.

Înainte de aderarea României la UE, Oltchim a beneficiat de diferite măsuri de sprijin din partea Statului român, cum ar fi:

- Subvenţii şi alte tipuri de finanţare;

- Scutiri sau re-eşalonări ale plăţilor de TVA şi alte taxe;

- Garanţii de stat pentru credite bancare;

- Sprijin pentru re-eşalonarea datoriilor către furnizori controlaţi de stat şi către bugetul statului.

1. Subvenţii şi alte tipuri de finanţare pentru Oltchim

Hotărârea de Guvern nr. 506/1995 - OLTCHIM primeşte de la Statul român 300 milioane ROL (aproximativ 147.565 USD)

Hotărârea de Guvern nr. 999/1996 - OLTCHIM primeşte de la Statul român 200 milioane ROL (aproximativ 64.892 USD)

Ordinul Ministerului Industriei şi Comerţului nr. 117/1999 - OLTCHIM şi alte companii primesc în 1999 gaze naturale la preţul fix de 40 USD/1000 m3 din cantităţile datorate României de companiile petroliere.

2. Scutiri sau re-eşalonări ale datoriilor către buget

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 110/2000:

- Scutirea de la plata TVA-ului pentru importul de utilaje, echipamente şi materiale pentru instalaţia de anhidridă ftalică şi plastifianţi a OLTCHIM.

- Finanţarea achiziţiei de echipament este obţinută prin împrumutul garantat de Statul român (H.G. 268/1998)

Hotărârea de Guvern nr. 1171/2001:
- Facilitarea plăţii datoriilor către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale:

- Re-eşalonarea obligaţiilor către buget ale Oltchim care decurg din contribuţii la asigurările sociale, contribuţia angajatorului la asigurările sociale, precum şi contribuţia la fondul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale pentru agricultori, pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de şase luni în perioada de re-eşalonare.

- Scutirea de la plata penalităţilor de întârziere pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat în ceea ce priveşte contribuţiile de mai sus.

3. Garanţii de stat pentru creditele destinate investiţiilor

Hotărârea de Guvern nr. 930/2000 - OLTCHIM beneficiază de garanţia Statului român pentru obţinerea unui credit de 215 milioane USD, la care se adaugă dobânzile, taxele şi prima de asigurare.

Hotărârea de Guvern nr. 268/1998 - OLTCHIM beneficiază de garanţia Statului român pentru obţinerea unui credit de 60,2 milioane DM (mărci germane) pentru finanţarea proiectului "Instalaţia de anhidridă ftalică şi plastifianţi"

4. Garanţii de stat pentru importurile de materii prime

Hotărârea de Guvern nr. 131/2000:

- Statul român a garantat pentru Oltchim un credit de 50 milioane USD pentru finanţarea importurilor de petrol;

- Statul român garantează de asemenea dobânzile şi toate taxele aferente.

Hotărârea de Guvern nr. 1136/2000:

- Statul român a garantat pentru Oltchim un credit de 60 milioane USD pentru finanţarea importurilor de petrol şi gaze naturale;

- Statul român garantează de asemenea dobânzile şi toate taxele aferente.

5. Neexecutarea datoriilor publice, rezultate din aplicarea garanţiilor de stat în 1999

Oltchim nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată pentru creditul garantat de Statul român, iar Ministerul Finanţelor a fost obligat în noiembrie 1999 la rambursarea împrumuturilor către instituţiile financiare în numele Oltchim.

În urma declanşării mecanismului de garanţii, Oltchim a semnat acorduri de re-eşalonare cu Ministerul Finanţelor. Acordurile de re-eşalonare a plăţilor prevedeau ca Oltchim să facă plăţi trimestriale între anii 2001 şi 2005.

În ciuda acestui sprijin din partea statului, Oltchim nu a fost capabilă să respecte condiţiile acordului de re-eşalonare semnat cu Ministerul Finanţelor. Oltchim nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii.

În perioada iunie 2002-decembrie 2006, Ministerul Finanţelor a continuat să facă plăţi în contul garanţiilor de stat pentru o sumă suplimentară de 205 milioane RON.

6. Re-eşalonarea datoriilor către diferiţi furnizori controlaţi de stat şi către bugetul de stat

De asemenea, de-a lungul anilor, Oltchim a trebuit să-şi re-eşaloneze de mai multe ori datoriile faţă de alţi furnizori şi faţă de bugetul de stat.

De exemplu, Raportul anual al administratorilor Oltchim pentru 2004 şi 2005 arată că, în 2004 şi 2005, Oltchim a avut acorduri de re-eşalonare încheiate cu furnizorii săi principali (Compania Naţională Petrom-SA Sucursala Arpechim, Compania Naţională Petrom SA-Sucursala Petrobrazi, AVAS pentru datoriile către Electrica SA şi CET Govora), precum şi datorii re-eşalonate către bugetul de stat (contribuţia la asigurările sociale şi fondul de şomaj).

Acordurile de re-eşalonare au fost semnate înainte de privatizarea Companiei Naţionale Petrom SA . Toţi ceilalţi furnizori au fost sau sunt încă în proprietatea statului.

După aderarea României la UE, Statul român a continuat să sprijine Oltchim prin toate mijloacele posibile, inclusiv prin:

- Neexecutarea datoriilor către AVAS în valoare totală de 538 milioane RON (aproximativ 135 de milioane de euro), şi neaplicarea de dobânzi/penalităţi de întârziere pentru datoria către AVAS;

- Decizia de conversie a datoriei în acţiuni; oferirea de garanţii de stat care să acopere 80% dintr-un credit comercial de 424 milioane de euro;

- Oferirea prin banca de stat Eximbank a unei garanţii de stat de 49,6 milioane de euro care să fie acordată Oltchim pentru achiziţionarea Arpechim - o măsură care nu a fost notificată Comisiei Europene de către autorităţile române;

- Oferirea de finanţare pentru activităţile societăţii de către o altă bancă de stat, CEC Bank, datorită faptului că nici o altă bancă comercială nu a mai fost dispusă să crediteze compania;

- Promovarea unui memorandum vizând obţinerea aprobării Comisiei Europene pentru neaplicarea unei amenzi de 14,3 milioane de euro, amendă impusă Oltchim pentru nedepunerea la termen a certificatelor pentru emisiile de gaze cu efect de seră;

- Neexecutarea datoriilor Oltchim către companii de stat, cum ar fi Electrica (datorie de 50 milioane de euro pentru energie) sau furnizorul de apă (datorie de peste 10 milioane RON), după cum arată articolele din presă.

În actuala economie de piaţă, în care integrarea europeană asigură libera concurenţă pentru toate companiile din Uniunea Europeană, o astfel de politică a conducerii companiei nu mai poate continua, iar societatea trebuie să se auto-susţină şi să devină profitabilă prin intermediul soluţiilor de afaceri, pentru a se redresa şi a supravieţui.

Acest lucru este ignorat de către conducerea Oltchim care, în ciuda schimbării mediului de piaţă, aplică soluţii administrative, implicarea sindicatelor şi implicarea politică a unor funcţionari de stat şi membri ai Parlamentului, în loc să-şi concentreze eforturile de management pe elaborarea de soluţii reale, fundamentate pe principii de afaceri, pentru supravieţuirea şi dezvoltarea Oltchim.

Prin utilizarea presiunii politice, conducerea Oltchim vizează aplicarea unui concept depăşit, conform căruia existenţa Oltchim se bazează pe instalaţia de piroliză şi rafinăria Arpechim. O soluţie concepută în anii ‘50, care nu mai satisface exigenţele economiei de piaţă actuale.

Petrochemicals Argeş, divizia de petrochimie a Arpechim, este o piroliză închisă, ineficientă, depăşită, care, având o capacitate de 185.000 de tone, este de 10 ori mai mică decât pirolizele construite în prezent, şi este o instalaţie generatoare de pierderi, care constituie o povară financiară pentru Oltchim. Nici rafinăria din Piteşti nu este conformă cu standardele actuale şi nu funcţionează.

Compararea petrochimiei Arpechim, cu o capacitate de 185.000 tone, cu pirolizele moderne Anwil (capacitatea actuală de 750.000 tone fiind acum extinsă la 1.400.000 tone) sau Petkim (capacitatea actuală de 550.000 tone fiind acum extinsă la 850.000 tone) sau cu pirolizele moderne realizate astăzi în Europa, Asia sau SUA, cu capacităţi de 1.000.000 tone sau mai mari, nu are nici un sens din punct de vedere comercial.

Acestea sunt mediul de piaţă şi forţele pieţei care determină concurenţa actuală. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care pirolizele ca Arpechim Pitesti sau instalaţia similară din Burgas, Lukoil Neftochim, au fost închise şi nu mai funcţionează.

PCC SE a prezentat de mai multe ori în şedinţele AGA soluţii alternative pentru dezvoltarea Oltchim şi a arătat de nenumărate ori nevoia de restructurare urgentă la Oltchim SA şi necesitatea urgentă de schimbare în strategia şi procesele sale interne, necesare pentru supravieţuirea companiei.

Cu toate acestea, propunerile PCC SE au fost întotdeauna ignorate şi respinse. Rapoartele consultanţilor, care sunt atât de des folosite ca referinţă de către conducerea Oltchim, nu au fost niciodată arătate reprezentanţilor PCC SE, deşi cereri în acest sens au fost depuse de mai multe ori la Oltchim. Preşedintele Consiliului de Administraţie şi director general al Oltchim, Constantin Roibu, a comunicat în scris companiei PCC SE refuzul de a acorda accesul la analizele deţinute de Oltchim.

Acest lucru confirmă faptul că analizele deţinute de Oltchim şi utilizate de conducerea societăţii ca argumente în promovarea soluţiilor sale învechite pentru Oltchim, nu sunt solide şi acordarea accesului la ele ar putea da reprezentanţilor PCC SE şi altor acţionari posibilitatea de a demonstra o dată în plus că planurile conducerii Oltchim nu sunt realiste şi a de arăta opiniei publice că relevanţa rapoartelor de consultanţă cu privire la situaţia Oltchim este limitată.

Pierderile totale ale Oltchim după primele 3 trimestre ale anului 2010 au atins nivelul de 178,197 milioane de lei. Datoria totală a Oltchim a ajuns la 2,191.606.577 miliarde de lei. Numai în trimestrul al treilea din 2010 datoria totală a Oltchim a crescut cu 106 milioane de lei. Aceste rezultate financiare impun o analiză profundă la Oltchim, deoarece confirmă faptul că societatea este într-o situaţie de criză care se agravează în permanenţă.

Din anul 2006 Oltchim nu a mai generat rezultate pozitive nete, în timp ce pierderile sale s-au adâncit în fiecare an. Oltchim a înregistrat pierderi de 95.893.917 lei în anul 2007, 234.001.449 lei în anul 2008 şi 209.887.210,00 lei în 2009.

Continuarea aplicării strategiei conducerii Oltchim poate duce compania într-o situaţie atât de dificilă încât Oltchim s-ar putea confrunta cu riscul real al falimentului, ceea ce reprezintă o variantă foarte proastă pentru Oltchim. Falimentul Oltchim înseamnă pierderea valorii companiei, pierderea şansei ca Oltchim să-şi recapete potenţialul său pe piaţă şi pierderea capitalului uman valoros de care dispune Oltchim SA.

PCC SE îşi reafirmă încă o dată punctul de vedere potrivit căruia Oltchim ar trebui să fie complet restructurată şi ar trebui să fie elaborat un nou plan de afaceri pentru companie, bazat pe produsele Oltchim care pot genera profit, cum sunt poliolii, oxo-alcoolii, anhidrida ftalică şi soda caustică, precum şi noi proiecte de tip Greenfield care ar putea creşte competitivitatea Oltchim, cum ar fi TDI sau MDI.

Escaladarea datoriilor şi acumularea continuă de pierderi confirmă nevoia unor schimbări la Oltchim.

PCC SE consideră că o cooperare cu statul român în acest sens este vitală, dar soluţiile politice şi administrative la care conducerea Oltchim îşi limitează activitatea nu pot înlocui soluţiile de afaceri bazate pe mediul de piaţă şi forţele pieţei.

PCC SE este pregătit şi doreşte să ia parte la procesul de privatizare a Oltchim SA şi să devină acţionar majoritar, garantând că, sub conducerea PCC SE, Oltchim va fi readus pe drumul cel bun şi va începe să genereze rezultate financiare pozitive.

PCC SE este, de asemenea, gata să implementeze o restructurare reală şi urgentă la Oltchim SA, împreună cu Statul român ca acţionar majoritar, cu scopul de a opri activitatea dezastruoasă a actualei conduceri a Oltchim, în încercarea de a evita insolvenţa companiei.

.