București - 25 noiembrie 2021
-
Așteptată cu sufletul la gură de fanii scriitorului din Franța, dar și de pe alte meridiane și publicată mai devreme tocmai din acest motiv, Yoga, cartea autobiografică a lui Emmanuel Carrère, unul dintre cei mai surprizători și apreciați scriitori contemporani, a șocat, uimit și încântat cititorii din Europa și de peste Ocean, deși lansarea nu a fost lipsită de evenimente. Fosta soție a lui Carrère a stârnit un scandal public acuzându-l pe scriitor că a vorbit despre ea în autobiografie, fără a-i fi acordat permisiunea. Dar acest incident nu a făcut decât să stârnească și mai mult curiozitatea cititorilor față de ultimul volum al scriitorului francez, publicat de Editura Trei, în care acesta a cuprins întreaga disperare, dar și speranța care, până la urmă, l-a adus până acum, în zorii zilei următoare.
Deși titlul pare să indice cititorilor că au în față o carte despre practica yoga, realitatea literară este mult mai complexă. Carrère a intenționat să scrie o carte despre yoga, pe care o practică de mai bine de 30 de ani, însă de la intenție și până la faptă au intervenit evenimentele vieții – atentatul de la Charlie Hebdo, asasinarea unor cunoscuți, încheierea unei iubiri, sfârșitul unei căsnicii, întunecata perioadă a depresiei și iadul în care l-au azvârlit crizele tulburării bipolare. În toată această perioadă, yoga a fost constanta, reperul de normalitate, aspirația spre echilibru și spre cea mai bună versiune personală.
„O veșnicie de disperare și de groază"
10 zile fără telefon, fără să schimbe o vorbă cu nimeni, doar interiorizare, meditație și culegerea de material pentru noua sa carte, Yoga – aceasta a fost ce și-a propus Carrère când s-a dus să petreacă 10 zile într-un centru de practică a meditației budiste din Franța. „Ați venit aici ca să faceți o operație chirurgicală pe propriul suflet. E salutar, dar poate fi dureros. Poate fi chiar periculos”, sunt avertizați cursanții, mai ales dacă întrerup brusc stagiul celor 10 zile de meditație intensivă. Atentatul de la Charlie Hebdo și moartea unui prieten pun punct incursiunii scriitorului în lumea sa interioară și adaugă o cărămidă la edificiul unui univers al disperării, în care Carrère avea să fie ținut prizonier mult timp după aceea. O iubire încheiată este momentul pe care scriitorul îl identifică a fi începutul declinului. Cu o luciditate și o deschidere uimitoare către cititor, scriitorul francez descrie detaliat experiența celor 4 luni petrecute într-un spital de psihiatrie francez. Pornind de la notațiile din fișele medicale, până la tratamentul cu ketamină și terapia cu electroșocuri, Emmanuel Carrère își poarta cititorii treaptă cu treaptă până în punctul cel mai de jos al infernului pe care-l trăiește. Descrierile sunt precise, fără lamentații, dense în suferință, copleșitoare, dar, paradoxal, nu conduc cititorul spre o tristețe greu de suportat, ci spre o rază subtilă de speranță. Fiecare zi în care e bine e o zi câștigată. Structural, Carrère crede că „noaptea are dreptate”, că „tristețea va dăinui întotdeauna și că aceasta știe mai multe despre viață decât bucuria”. Însă, „meditația e aici ca să ne învețe că amândouă sunt adevărate, tristețea la fel de adevărată ca bucuria, bucuria la fel de adevărată ca tristețea”.
În cele 4 luni cât a stat internat la spitalul Sainte‑Anne, scriitorul francez a trăit „o veșnicie de disperare și de groază”, până a ajuns în punctul să se roage pentru propria moarte. Sunată de un medic de la spital, sora scriitorului a auzit următoarele cuvinte: „Fratele dumneavoastră a formulat o cerere de eutanasiere, ce facem?”
„Continui să nu mor”
Emmanuel Carrère scrie o carte despre yoga, dar și despre multe altele. Cititorii au în fața ochilor mărturisirea de-o onestitate frapantă a unui episod extrem de sensibil din viața lui, în care vorbește despre abisurile depresiei și tulburării bipolare. Yoga este însă și o carte despre terorism, despre iubiri înstrăinate, despre problema refugiaților pe care Carrère îi întâlnește într-o insula grecească unde ține ateliere de scriere creativă. Este surprinzător cum reușește scriitorul francez să înglobeze teme atât de complexe și eterogene într-un singur volum, căruia îi conferă o perfectă unitate, deși îmbină scrierea memorialistică cu eseul și reportajul.
Paradoxalul Carrère reușește să scrie o carte autobiografică despre depresie care ne ajută să vedem lumina de la capătul oricărei experiențe dureroase. În „locul unde nu se minte” – așa cum definește literatura – Carrère așterne file ale tulburătoarei sale suferințe sufletești pentru a demonstra că speranța există. Iar cuvintele sale au greutate, pentru că, așa cum a scris despre el un jurnalist american, „oricât de obsedat ar fi Emmanuel Carrère de pierdere, violență și nebunie, cărțile lui se îndreaptă întotdeauna spre un sfârșit de unde se ivește un spațiu al bucuriei. Forța lor constă în aceea că sunt scrise de cineva care știe care este prețul acestei bucurii”.
.
Cuvinte cheie:
Yoga Emmanuel Carrère depresie suflet carte autobiografică