Ieșirea din criza postpandemie: întărirea statului, împărțirea echitabilă a pierderilor

Bucuresti - 30 martie 2020 -

Abordarea recesiunii profunde care va urma inevitabil crizei coronavirus trebuie să iasă din dihotomia clasică a celor două școli care au dominat acțiunea macroeconomică în ultimul secol: neolibertarianismul urmașilor lui von Mises, care lasă totul la mâna pieței, reducând la minim rolul statului, și intervenționismul keynesian, care mizează pe un stat puternic ce pompează bani în proiecte de dezvoltare structurală, aducătoare de joburi, susține senatorul PSD Ștefan Radu Oprea, într-o postare-comunicat pe o rețea de socializare.

”Cred că răspunsul (la criza economică ce va urma pandemiei – n.red.) nu îl putem găsi doar prin analiza economică clasică pe model neolibertarian sau keynesian pentru că viața noastră se va schimba profund. Comportamentul oamenilor se va schimba. Cu cât se va prelungi mai mult criza, cu atât vom înțelege că societatea de consum are o capacitate limitată, că viața nu se reduce la a schimba automobilul cât de des putem și a defila îmbrăcați elegant la mall.”

Răspunsul senatorului înclină spre intervenționismul keynesian, cuplat însă – și aici e noutatea abordării - la o distribuție a pierderilor la nivelul întregii societăți, inclusiv a celor bogați: ”Cum vom stimula activitățile economice care susțin locurile de muncă? Prin recâștigarea încrederii. Încrederea, in perioada post criză, va însemna ca oamenii să simtă că efortul economiei este egal împărțit în societate. (...) Refacerea postcriză trebuie să implice echilibrat toți cetățenii.”

Sursa de inspirație a fostului ministru al mediului de afaceri o reprezintă economistul american Joseph Stiglitz, un critic acerb, de pe poziții de stânga, al strategiilor prin care s-a ieșit din criza din 2008, strategii care au privilegiat marile business-uri și au aruncat povara pierderilor pe umerii celor mulți, generând precaritate și o adâncire fără precedent după al doilea război mondial a decalajului între bogați și săraci: 

”Costurile crizei din 2008 au fost suportate de cei mulți, o spune Stieglitz foarte sugestiv vorbind despre "socializarea pierderilor si privatizarea profiturilor". Băncile și marile corporații au ieșit și mai puternice din criză. Clasa de mijloc a pauperizat, iar numărul celor săraci s-a mărit. Inegalitățile au atins cote mai mult decât alarmante.”

Ordonanța de suspendare a ratelor bancare pe durata crizei coronavirus propusă de ministrul Cîțu, un susținător declarat al abordărilor neolibertariene, continuă să favorizeze băncile - cărora, printre altele, le-a făcut cadou deja celebra „dobândă la dobândă.” 

Programele pro-austeritate, impuse după criza din 2008 guvernelor de către Banca Mondială, FMI și BCE sunt în acest nou context caduce și contraproductive, susține Ștefan Radu Oprea, care nu ezită să folosească cuvinte tabu în spațiul românesc, precum „întărire a statului”, „naționalizare” sau „venit minim garantat”:

„Statul va trebui întărit in perioada următoare pentru a putea lua măsurile necesare. Gândiți-vă că astăzi se vorbește in Germania despre posibile naționalizări pentru salvarea locurilor de muncă. (...) Ideile noi precum venitul minim garantat pot fi soluții care să transforme cercul vicios într-unul virtuos.”

.

Imagini