COMUNICAT

Admonestăm atât lipsa domeniului “Justiţie” din Proiectul de ordonanţă de urgenţă privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, cât şi în mod particular – a sistemului de probaţiune, confruntat de o perioadă îndelungată cu multiple probleme de ordin financiar şi retributiv, cu toate că acestea au fost semnalate în mod constant atât conducerii sistemului de probaţiune, conducerii Ministerului de Justiţie şi a altor ministere asociate (Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Finanţelor Publice), dar mai ales – Guvernului României. 

Arătăm, şi de această dată, faptul că sistemul de probaţiune a funcţionat în condiţii de avarie (lipsă acută de personal specializat şi lipsa oricărui personal auxiliar, lipsa serviciilor de pază, curăţenie, corespondenţă, întreţinere etc. a sediilor serviciilor, salarizare necorespunzătoare, comparativ cu alte categorii de personal din sistemul de justiţie) încă de la data înfiinţării sale şi până în prezent. 

Totodată, accentuăm faptul că, potrivit art. 6 alin. 3 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului bugetar în 2015 şi alte măsuri bugetare, “personalul care, în cursul anului 2015, desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, soldei/salariului de funcţie, respectiv a indemnizaţiei de încadrare corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată. Or, consilierii de probaţiune desfăşoară, încă din anul 2014, atribuţii suplimentare celor desfăşurate până în anul 2013: supravegherea celor 4 măsuri educative neprivative, aplicate minorilor (supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică), cât şi a minorilor liberaţi din centre educative şi centre de reeducare, a persoanelor liberate din închisoare, cu rest de pedeapsă mai mare de 2 ani, supravegherea persoanelor faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei şi a persoanelor faţă de care s-a transformat amenda penală în muncă în folosul comunităţii. Totodată, din anul 2014, consilierului de probaţiune îi revine rolul de a formula propuneri instanţei de judecată privind măsurile educative şi obligaţiile aplicabile minorului judecat, dar şi măsurile de reducere a riscului de recidivă în cazul majorilor. De asemenea, consilierii de probaţiune pot solicita instanţei de judecată sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a măsurilor şi pedepselor dispuse, dacă se constată o astfel de necesitate. În plus – în cuprinsul aceleiaşi modalităţi de executare a pedepsei – suspendarea sub supraveghere (existentă ca atribuţie anterioară), au fost adăugate obligaţii imperative noi: munca în folosul comunităţii, derularea de programe de reintegrare socială etc.

Reiterăm ideea că atribuţiile multiple ale consilierilor de probaţiune, anterioare intrării în vigoare a noului Cod Penal şi de Procedură Penală, precum şi a legilor nr. 252 şi 253/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, respectiv privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate, s-au păstrat. Iar în condiţiile volumului inuman de muncă, raportat la personalul insuficient din serviciile de probaţiune, atragem atenţia şi asupra faptului că un consilier de probaţiune îndeplineşte nu doar noi atribuţii pentru care nu a fost remunerat suplimentar, ci asigură şi efectuarea simultană a mai multor norme de muncă (de până la 8-10 ori media europeană în domeniu).