Bucuresti - 28 septembrie 2015
-
Principalele declarații din cadrul celei de a 14-a ediție a Conferinței Regionale Europene ISPCAN
Lucrările Conferinței Regionale Europene ISPCAN - The International Society for the Prevention of Child Abuse and Neglect, aflată la a 14-a ediție, s-au deschis oficial duminică, la JW Marriott Grand Hotel. Evenimentul, organizat în colaborare cu FONPC - Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copii, este găzduit în premieră la București, în perioada 27-30 septembrie 2015. Tema abordată anul acesta este „În primul rând copiii! Răspunsuri intersectoriale și de colaborare la abuzul, neglijarea și exploatarea copilului”.
În deschiderea conferinței au luat cuvântul Joan Van Niekerk, președintele ISPCAN, prof. dr. Maria Roth, co-președinte ISPCAN, Bogdan Simion, președintele FONPC, Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF, Ionel Oprea, adjunctul Avocatului Poporului pe domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor și persoanelor cu dizabilități, și Daniel Rucăreanu, președintele Asociației Federeii. În cele ce urmează, citiți cele mai importante declarații ale participanților la conferința de presă.
Cele mai importante declarații și o mărturie impresionantă a unui copil crescut în leagănele și casele de copii ale anilor 80-90
ISPCAN se concentrează pe protecția copilului la nivel internațional, căutând metode de prevenție și ameliorare a efectelor violenței. „Ne aflăm într-o eră a dezvoltării, de extindere a educației în special în rândul tinerelor femei și fetelor, în scopul de a preveni orice formă de violență îndreptată asupra copiilor. Nu doar în România, nu doar în Europa, ci în lumea întreagă. Și cum putem face asta? Prin implicarea statelor, care să aloce resurse pentru protecția copiilor”, a spus Joan Van Niekerk, președinte ISPCAN, în conferința de deschidere a lucrărilor.
„Aproape 1 miliard de copii din toată lumea sunt supuși, zi de zi, abuzului și neglijării, în condițiile în care, în continuare, părinții consideră că pedepsele fizice sunt o cale normală de a educa tânăra generație. Urmările acestui tip de tratament de-a lungul vieții, și în primul rând impactul psihologic, nu se limitează la individ: costul violenței împotriva copiilor este estimat la 7 trilioane de dolari”, a declarat Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România, în deschiderea conferinței, citând un raport realizat la nivel global și publicat în 2014. „Acest lucru transformă violența și abuzul într-o problemă a lumii, motiv pentru care UNICEF sprijină crearea cadrului legislativ și a programelor de prevenire a violenței și neglijării copiilor, având alături experți din 70 de țări. Se spune că este necesar un sat pentru a crește un copil, dar astăzi este mult mai valabil să spui că este nevoie de o țară întreagă să protejezi, așa cum se cuvine, un copil”, a mai spus Sandie Blanchet.
Bogdan Simion, președinte FONPC - Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copii, a semnalat că România se află în prezent la o răscruce în privința serviciilor de protecție a copilului. „În 1990, descopeream că instituțiile românești de protecție a copilului erau sursa pentru extrem de multă durere. 200.000 de copii trăiau în aceste instituții în condiții inumane. Astăzi, cunoaștem o evoluție extraordinară din punct de vedere al copiilor instituționalizați: am ajuns la sub 60.000 de copii aflați în sistemul de protecție specială. Misiunea noastră este să ne asigurăm că acești copii abuzați sau neglijați pot ajunge adulți în deplinătatea emoțională și fizică. 12.542 de situații de abuz asupra copilului au fost raportate în România în 2014 de către autoritățile publice. Însă cifra nu reflectă pe deplin realitatea, dată fiind utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituțiile de profil. Asociația Telefonul Copilului raportează în anul 2015 peste 60.000 de apeluri înregistrate în prima jumătate a anului, numărul cazurilor de abuz sexual sesizate fiind dublu faţă de aceeaşi perioadă din 2014; la acestea se mai adaugă abuzul fizic și cel emoțional și neglijarea în cadrul familiei, al școlii și al instituțiilor de protecție.”
„Lipsa datelor, precum și conștientizarea efectelor devastatoare pe care abuzul și neglijarea le au asupra copilului a determinat organizarea acestui eveniment la București. Bătaia este în continuare considerată o metodă educativă excelentă de către părinți, iar neglijarea apare deopotrivă în cadrul familiei și al școlii, dar și a instituțiilor cu rol de protecție, cu intervenție asupra copilului. Impactul psihologic este extraordinar. FONPC a dorit să aducem aici cei mai buni specialiști în domeniu, în primul rând pentru a pune pe agenda publică acest fenomen, uitat parcă în ultimii ani de autorități și de societate în general, și pentru a identifica metode și instrumente inovatoare de intervenție în cazului copilului-victimă a abuzului și neglijării”, a mai spus Bogdan Simion.
El a adăugat că cele mai noi date publicate de Institutul Național de Statistică semnalează în 2014 cea mai mică generație de nou-născuți după 1945, o cifră extrem de îngrijorătoare, în condițiile în care suntem fruntași europeni în ceea ce privește mortalitatea infantilă, numărul mamelor minore. Un risc crescut de abuz reprezintă și cazul copiilor rămași singuri acasă după plecarea părinților în străinătate.
În acest context, pe lângă situațiile semnalate pentru România, în cadrul conferinței va fi prezentată, în premieră, opinia copiilor, „Declarația de la București”, în care cei mici își vor exprima nevoile în fața participanților la eveniment. „Nu s-a mai întâmplat așa ceva la o conferință europeană ISPCAN”, a precizat președintele FONPC.
Dr. Maria Roth, copreședinte al conferinței ISPCAN, consideră că organizarea conferinței la București este „O sărbătoare, un argument al faptului că, într-adevăr, eforturile României în domeniul protecției copilului se alătură demersurilor din restul Europei.” „Suntem, printre participanți, câteva persoane care am contribuit în ultimii 25 de ani la începuturile formării în asistența socială, care am pus bazele legislației pentru protecția copiilor. În continuare, vrem să ne aducem contribuția în dezvoltarea sistemului de servicii comunitare pentru prevenirea abuzului și neglijării. Arătăm în această conferință care sunt problemele existente în România, în țările participante ale căror reprezentanți vin aici - am numărat 52 de țări reprezentate la această conferință. Pe de altă parte, participă și reprezentanți ai academiilor din străinătate, ai universităților, ai serviciilor de cercetare. În România nu prea se consideră că există cercetători, practicieni în acest domeniu, dar putem atrage atenția cu această conferință instituțiilor de educație, în scopul de a îmbunătăți situația copiilor, cu date dovedite, validate.”
Ionel Oprea, adjunctul Avocatul Poporului pe problematica respectării drepturilor copilului, a prezentat la rândul său câteva concluzii rezultate din munca sa, desfășurată de-a lungul ultimilor trei ani. „Instituția Avocatul Poporului este una esențială într-un stat de drept, abordând probleme de toate felurile, pe toate domeniile. Domeniul pe care îl coordonez de trei ani este unul provocator, dar în acest timp am tras câteva concluzii privind abuzul și neglijarea copiilor în general. Sunt două persoective: familia și mediul instituțional. Din perspectiva familiei, am concluzionat niște cauze pe care mass-media le discută zi de zi: sărăcia, lipsa supravegherii din partea instituțiilor statului asupra vieții de familie; educația precară în ceea ce privește copilul și familia (educația școlară și educația în general); plecarea părinților în străinătate la muncă în număr mare în ultimii 20 de ani, ceea ce conduce la fenomenul copiilor expuși pericolului infracționalității. Amintesc aici însă și suicidul unei fetițe din Roman, în urmă cu câțiva ani, din cauza dorului de mamă.
Din perpectiva Instituțională, semnalez personalul insuficient al instituțiilor pe domeniul protecției copilului, salarizarea necorespunzătoare, personalul neprofesionist, în special în mediul rural: Aici se cere ca instituțiile abilitate - Parlamentul în speță - să opereze modificările legislative privind pregătirea personalului pentru a se specializa. Sunt situații în care în această activitate este implicat contabilul sau agentul agricol al primăriei! Este o mare lipsă de supraveghere specializată, sau chiar o absență totală în unele cazuri. În urma vizitelor și anchetelor făcute în rural, am descoperit că la unele familii cu probleme nu venise nimeni în vizită de ani de zile de la primărie. Aplecarea către acordarea unor servicii de prevenire este esențială în protecția drepturilor copilului și al interesului superior al copilului în țara noastră. (...) Fiecare copil contează.
Mediul în care copilul este format depinde de strategia politică a statului - pe Educație, Sănătate etc. Rolul familiei a fost abandonat în ultimii ani. Ce înseamnă familia pentru societate, ce înseamnă copilul pentru viitorul unei națiuni, ce înseamnă un mediu normal de formare a unui copil? Statul român s-a preocupat de alinierea criptică la legislația europeană și internațională, dar acum trebuie să ajungă în urma angajamentelor criptice și la aplicarea practică.
Raportul special realizat de UNICEF anul trecut atrage atenția că în România există o lipsă acută a implicării poliției în cazurile de violență și neglijare a copilului, o muncă specializată în a proteja drepturile copilului. Sunt exemple foarte multe în care poliția este solicitată, dar nefiind specializată exclusiv pe acest domeniu, se cere prezența personalului calificat, remunerat pe măsura responsabilităților”, a conchis adjunctul Avocatului Poporului, Ionel Oprea.
Gulagul instituționalizării în regimul comunist, copiii nevinovați care au suferit atrocități fără să fie într-o închisoare propriu-zisă
Astăzi, copiii instituționalizați sunt de regulă cei care suferă o formă de dizabilitate, iar pentru ei, veștile nu sunt bune. „După patru ani de muncă cu copii cu dizabilități instituționalizați, am realizat un singur lucru: nu există noțiunea de «instituție bună». Majoritatea sunt ale sistemului public, toate abuzează într-un fel sau altul copilul, toate ajung să le facă un rău. Acel rău, fie el mic sau mare, se reflectă într-un fel sau altul și în viața dumneavoastră”, a mai spus Bogdan Simion citând un raport UNICEF din 2007. Iar asta nu a început nici acum, nici în urmă cu zece ani, ci acum mai bine de patru decenii.
În cadrul conferinței de presă ocazionate de deschiderea lucrărilor conferinței, a fost adusă în acest context problematica abuzului în perioada comunistă, susținută de o mărturie emoționantă a tânărului Daniel Rucăreanu, astăzi președinte al Asociației Federeii. În anii 80, Daniel a avut neșansa de a ajunge într-un centru pentru copii abandonați, unde a fost supus violențelor repetate ale personalului instituției - o situație omniprezentă în orfelinatele acelei perioade.
„Aproape toți copiii care au ajuns în anii 80 în instituții de ocrotire aveau deja experiența violenței în familie, a abandonului și mai ales a neglijenței”, și-a început Daniel mărturia. Și asta după ce, în urma decretului ceaușist care interzicea avorturile și contracepția, s-a produs o explozie a natalității, de la 400.000 de copii născuți în 1966, la 1,6 milioane de copii în 1968. Presiunea masivă asupra familiilor a dus la abandonarea a zeci de mii de copii până în 1989, în contextul în care a fost promovată ideea că statul poate avea grijă de cei mici în locul părinților care nu pot face față.
„Aș dori să facem o călătorie în trecutul unui astfel de copil. Este vorba despre un copil care, înainte de a ajunge într-o instituție de așa-zisă ocrotire a copilului, în septembrie 1985, a trecut prin întâmplări dramatice. Acest copil a fost abandonat în mai multe rânduri, plimbat dintr-o casă în alta, de nimeni dorit. Pe trupul acestui copil, de sute de ori, s-au stins țigări. Acest copil a fost pus în lanțuri pe când avea șase-șapte ani. Acest copil a fost de mai multe ori în comă, din cauza violențelor la care a fost supus, în zona capului. Acest copil ajunge în septembrie 1985 într-o casă de copii din Prahova... și nu știa ce înseamnă așa ceva. Descoperă, încă din prima zi, că nici acest spațiu nu este «acasă». Aici trece prin mai multe evenimente dureroase, absolut reale”, a mărturisit Daniel Rucăreanu, pentru prima dată în mod public.
„Aș dori să vă imaginați un supraveghetor de noapte care se plimbă cu un fel de baston de cauciuc și care lovește copii pe holuri. Un alt supraveghetor, care, auzind hârjoneala unor copii, îi pune pe aceștia să se lovească între ei, el știind foarte bine că cei doi băieți sunt prietenii cei mai buni. Imaginați-vă un domn, fochist și paznic în același timp, care lovește peste față, căci locul potrivit al loviturilor este fața… și asta fiindcă cei doi băieți reveniseră în cămin la ora 21. (...) Imaginați-vă un profesor supraveghetor care lovește un copil fiindcă acesta dorește să studieze într-o școală normală, în oraș. Imaginați-vă un copil, pus de un asistat, care trecuse prin așa ceva și ajunsese la vârsta maturității, să spele toaletele și să bată covoarele, noaptea, timp de luni de zile, și toți angajații acelei instituții se fac că nu văd lucrul acesta. Imaginați-vă un asistat adult care are un obicei păcătos: să-i pună pe cei mici «să umfle botul», și să îi lovească, până când iese un sunet pe care el îl așteaptă. Și aș putea continua cu aceste întâmplări… Este prima oară când povestesc aceste lucruri. Nici măcar soția mea nu le cunoaște. De ce am făcut-o? Nu mă interesează compasiunea nimănui. Ci să îi fac pe cei din această sală și pe cei care vor citi textele pe care unii jurnaliști le vor scrie să reflecteze asupra unui destin care s-a multiplicat, în anii 80 și anii 90, de sute de mii de ori. Acești oameni, care au trăit asemenea evenimente, își poartă traumele singuri, neștiuți și neajutați, de cele mai multe ori. Din acest motiv, foarte mulți dintre veteranii sistemului de ocrotire, foștii asistați, eșuează. Cunoașteți foarte bine aceste statistici, n-am să le pomenesc.
M-am întrebat adeseori de ce toate aceste lucruri au fost posibile în România anilor 80, a anilor 70. Una dintre explicațiile mele este legată de noțiunea de proprietate. În România acelor ani, nu exista noțiunea de proprietate privată, totul era în comun. Și nu mă refer strict la imobile, la bunuri materiale, ci la faptul că nici viața, nici lucrurile nu aparțineau proprietarilor de drept. Lucrul acesta fiind posibil, a determinat violențele. În România, un principiu fundamental al democrației, care vine din spațiul britanic - habeas corpus - nu a căpătat rădăcini. Să păstrezi corpul înseamnă să nu fie supus abuzului gratuit, să nu fie închis într-un loc până când vinovăția sa nu este stabilită.”
Dosarul de instituționalizare a copilului Daniel Rucăreanu, un document sec și pur administrativ, nu conținea decât corespondența între primării și școli. Nici un raport psihologic sau fișă pedagogică, absolut nimic despre persoană în afară de nume și data nașterii.
În raportul final al Comisiei de Investigare a Crimelor Comunismului, capitolul referitor la politica demografică a regimului, este pomenită o singură dată situația generațiilor de copii nedoriți născuți în urma decretului ceaușist din 1967. „Cred că este o scăpare a celor care au redactat acest raport. Aș dori să le spun ceva. Dimensiunile «Arhipelagului Orfelinat» au fost atât de mari, încât necesită o analiză atentă a cauzelor care au dus la crearea sa și constituirea unei comisii de investigare a abuzurilor care au avut loc în aceste instituții. Pentru că aceste abuzuri s-au petrecut și au marcat sute de mii de copii. Să nu uităm că istoria ignorată se repetă”, a încheiat Daniel.
Conferința Regională Europeană ISPCAN de la București
Conferința care tocmai a început aduce intervenții ale unor personalități internaționale. Ele vor prezintă instrumente de învățare multiple, susțin un master-class de o zi, dar și patru prelegeri, cu experți de top la nivel mondial. Evenimentul include în premieră conferința dedicată tinerilor Youth Forum. Programul cuprinde prezentări în plen, simpozioane și ateliere de lucru. Printre temele de interes se numără Planul de acțiune european privind prevenirea maltratării copiilor, sisteme și servicii de protecție a copilului abuzat și neglijat în Europa și în România, siguranța internetului, migrația și minorii neînsoțiți, violența în familie, abuzul în școală, prevenirea abuzului sexual, parenting, activitatea Comisiei Europene privind drepturile copilului etc.
Autorități publice centrale și locale din Europa, universități din întreaga lume, Comisia Europeană, Consiliul Europei, Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, organizații neguvernamentale, rețele europene de profesioniști, centre de cercetare de la nivel internațional vor oferi participanților informații noi, metode inovatoare de prevenire și intervenție, instrumente de lucru și sprijin pentru viitoare colaborări.
Printre invitații de marcă îi amintim pe: M.L.M. (Marc) Dullaert, primul funcționar însărcinat cu sondarea opiniei publice (ombudsman) privind copiii din Regatul Unit al Țărilor de Jos, implicat în apărarea drepturilor copiilor, inițiatorul Premiului internațional „Children's Peace” și al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Cadrul Conferinței pentru Drepturile Copilului; prof. dr. Maria Herczog, de la ELTE Budapest University, militantă de peste 30 de ani pentru drepturile copilului, membră a Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului din 2007 și membră a Comitetului Economic și Social European din 2004, președintele Eurochild - una dintre cele mai puternice rețele europene de ONG-uri pentru drepturile copilului; prof. dr. Marcellina Mian, de la Universitatea din Toronto și Cornell Medical College din Qatar, Facultatea de Medicină, pediatru preocupat de problematica educației medicale și protecția copilului, expert în domeniul prevenirii maltratării copilului; prof. dr. Marija Raleva, de la Universitatea Skopje Macedonia - Facultatea de Medicină, Clinica de Psihiatrie, șef al Departamentului Psihiatrie a Adolescentului și Copilului la Centrul Clinic Universitar din Skopje și profesor la Departamentul de Psihiatrie, Școala de Medicină, Universitatea „Ss. Cyril & Methodius”, Macedonia, autoare a unor cercetări în domeniul abuzului împotriva copilului; dr. Dinesh Sethi, manager de program pentru Prevenirea Violenței și Vătămării Copilului, Divizia de boli netransmisibile și promovarea sănătății pe parcursul vieții, Biroul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, autorul unei serii de rapoarte pentru Europa în domeniul prevenirii maltratării și vătămării copilului; a acordat asistență tehnică și suport către 53 de țări din Europa, incluzând „Investiția în copii: Planul European de acțiune pentru prevenirea maltratării copilului 2015-2020”.
Conferința se încheie miercuri, 30 septembrie 2015. Specialiștii vor pleca de aici cu informații și experiențe noi, inovatoare, pe care le pot ultiliza în intervenția lor cu copilul-victimă a abuzului și cu familia acestuia.
Pentru detalii:
Mihaela Sandu
mihaela.sandu@fanfarapr.ro
0723 433 816
Cuvinte cheie:
conferinta regionala ISPCAN