Autor: Constantin Măgdălina, Knowledge Management, EY România
Transformările rapide din secolul 21 la nivel de infrastructură, sisteme mai eficiente şi mai rapide de comunicare (Internet) au generat dezvoltarea unor relaţii mai strânse între ţări, economii şi companii, precum şi relaţii comerciale şi de investiţii mai apropiate. Evoluţiile din mediul economic, geopolitic, social şi tehnologic au atras după sine oportunităţi economice fără precedent, dar interconexiunile dintre ele au implicat, de asemenea, mari riscuri sistemice.
Riscurile globale emergente afectează atât guvernele, cât şi stakeholderii din toate sectoarele de business. Pentru a le gestiona eficient şi pentru a dezvolta o rezistenţă capabilă să facă faţă impactului lor, trebuie să înţelegem, să măsuram şi să prevedem interdependenţa dintre aceste riscuri emergente globale prin completarea şi diversificarea instrumentelor tradiţionale de management al riscurilor.
Raportul pe 2014 privind riscurile globale, prezentat în cadrul Forumului Economic Mondial prezintă o analiză a riscurilor globale având la bază un sondaj derulat în rândul a peste 700 de lideri. Cele mai importante trei categorii de riscuri globale socio-economice identificate, în funcţie de nivelul de îngrijorare generat, probabilitatea, impactul şi legătura dintre ele sunt:
► Crizele fiscale din economiile unor ţări importante (de ex. SUA, în 2013), rata crescută a şomajului structural şi rata scăzută de ocupare a forţei de muncă din ţări aflate în dificultate (de ex. Spania) – sunt considerate ca fiind cele mai grave după efectele sociale, economice şi politice generate de criza financiară.
► Riscurile macroeconomice – sunt considerate ca fiind cele mai interconectate cu alte riscuri: problemele sociale, creşterea inegalităţii veniturilor şi a instabilităţii politice şi sociale (de ex. Grecia).
► Erodarea încrederii în instituţii – este considerată în conexiune cu managementul defectuos al datelor şi pare a fi, în opinia respondenţilor, următoarea tendinţă de urmărit la nivel de riscuri globale socio-economice.
Restrângând cadrul de analiză, sondajul realizat de EY în rândul unor companii din 21 de ţări, atât din pieţele dezvoltate, cât şi din cele emergente, ne oferă o imagine mai clară cu privire la riscuri şi oportunităţi. Studiul analizează în detaliu modul în care companiile abordează provocările şi oportunităţile prezente şi viitoare şi identifică primele 10 riscuri şi oportunităţi pentru perioada 2013-2015, în diferite sectoare. Clasamentul riscurilor indicate de către respondenţi, deşi stabil în prima parte, fluctuează în a doua parte, în timp ce clasamentul oportunităţilor este mult mai echilibrat.
În prima parte a clasamentului, primele cinci riscuri clasate pentru 2013 şi 2015 sunt asemănătoare: (1) presiunea pe preţuri; (2) reducerea de costuri şi presiunea pe profit; (3) riscurile de piaţă; (4) riscul macroeconomic – perspective slabe sau volatile de creştere economică şi (5) managementul talentului şi deficitul de aptitudini. În a doua parte a clasamentului, se pot observa unele modificări: extinderea rolului guvernelor în economie – pe locul 6 în 2013, va coborî pe locul 7 în 2015; reglementarea şi conformitatea – pe locul 7 în 2013, urcă pe locul la 6 în 2015; datoriile suverane şi impactul austerităţii fiscale sau criza datoriilor suverane coboară de pe locul 8 în 2013, pe locul 10 în 2015; importanţa tehnologiilor emergente clasată pe locul 9 în 2013, este pe locul 8 pentru 2015 iar şocurile provocate de schimbările politice în urcare de pe poziţia 10 în 2013, pe 9 pentru 2015.
Oarecum similar cu scara riscurilor, pe scara oportunităţilor, de această dată, primele şase clasate ramân aceleaşi, atât pentru 2013 cât şi pentru 2015. Astfel, inovarea în produse (1), creşterea cererii pe pieţele emergente (2), investiţiile în procesele de business, în instrumente şi training pentru a atinge o productivitate mai mare (3), noile canale de marketing (4), îmbunătăţirea strategiei de execuţie în toate funcţiile de business (5), investiţiile în IT (6). Îmbunătăţirea relaţiilor cu investitorii coboară o poziţie – de pe 7 în 2013, pe 8 în 2015, programele de CSR şi creşterea încrederii publice urcă o poziţie – de pe 8 în 2013, pe 7 în 2015. Investiţiile în tehnologiile verzi şi optimizările globale şi de relocare a funcţiilor-cheie se menţin pe aceleaşi poziţii pentru 2013 şi 2015, respectiv pe locurile 9 şi 10.
Dacă definim grosso modo PIB-ul ca suma performanţei companiilor unei ţări, mediul macroeconomic (economic, social, fiscal etc.) poate fi văzut ca spaţiu de intersecţie dintre riscurile şi oportunităţile globale menţionate în prima parte şi cele ale companiilor rezultate din studiul EY.
► Mediul de afaceri – Companiile care au rezistat crizei sunt mai bine pregătite să facă faţă riscurilor actuale. Cu toate acestea, aşa cum arată studiul EY România – „O nouă viziune a creşterii”, numai 56% dintre directorii de companii respondenţi au declarat că intenţionează să rămână pe piaţă până când aceasta se va stabiliza, în cazul în care piaţa nu va mai fi stabilă şi predictibilă sau, dimpotrivă, va intra în declin în următoarele 12 luni, în scădere de la 76% câţi au menţionat această intenţie în 2013. Este un semnal important care arată orientarea către oportunităţi, chiar dacă sunt în alte pieţe.
► Mediul fiscal – Nu singurul risc, dar poate principalul pentru consolidarea fiscală din România este o redresare economică mai lentă în 2014, faţă de cea estimată, situaţie în care veniturile realizate din colectarea de taxe şi TVA vor fi mai mici. Experţii UE consideră că România trebuie să întărească disciplina fiscală şi să crească nivelul de colectare care, în prezent, reprezintă 31-32% din PIB, faţă de media de 40% din UE. Pe de altă parte, vestea bună adusă de prevederile fiscale de tip holding care prevăd scutiri de impozit pe câştigurile de capital şi dividende poate reprezenta o oportunitate pentru creşterea investiţiilor străine.
► Mediul economic – Redresarea economică din România ar trebui să continue cu mai multă forţă în 2014, perspectivele pentru susţinerea nivelului exporturilor dovedindu-se destul de solide pe măsură ce asistăm la o creştere a cererii venind dinspre principalii parteneri comerciali din Zona Euro. Pe plan intern, deşi costurile mici sunt considerate în continuare un factor important pentru competitivitatea companiilor pe piaţă, conform răspunsurilor din studiul EY România menţionat anterior - 26% dintre directorii de companii respondenţi, această opţiune înregistrează o scădere a ponderii cu 5% faţă de 2013.
Chiar dacă prognozele implică o anumită doză de risc, ţările sau companiile care nu reuşesc să privească în perspectivă şi să înfrunte riscurile vor fi devansate de cei care vor şti să valorifice oportunităţile şi să atingă performanţe de top. De acum înainte, este esenţial atât pentru ţări, cât şi pentru companii să înveţe cum să facă faţă atât marilor riscuri sistemice, cât şi riscurilor la scară mai mică, până la nivel de unitate de business. Atât sistemul, în ansamblu, cât şi fiecare din părţile sale componente trebuie să devină mai rezistente la risc.
Despre EY România
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 175.000 de angajaţi în 728 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 25,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2013. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.