Fluxurile de investiţii străine directe ale ţărilor asiatice vor ajunge la 400 miliarde de dolari până în 2020

Bucureşti - 11 iulie 2012 - Se arată în raportul Ernst & Young «Dincolo de Asia»

Importanţa Asiei în comerţul global va continua să crească în următorii zece ani. Se estimează că fluxurile de investiţii străine directe ale celor nouă pieţe emergente din estul şi sud-estul Asiei vor ajunge la 400 de miliarde de dolari până în 2020. Aceste date reies din noul raport Ernst & Young, Beyond Asia: strategies to support the quest for growth, care cuprinde răspunsurile a 600 de executivi din companii din estul şi sud-estul Asiei.

Cele nouă pieţe emergente incluse în raport sunt Singapore, Malaezia, Taiwan, Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia, Hong Kong, Vietnam şi China continentală. Impactul fluxurilor de investiţii străine directe va avea ca efect crearea de noi sfere de competiţie, naşterea unei noi generaţii de companii globale şi schimbarea modelelor de fluxuri comerciale, atât în interiorul cât şi în afara regiunii.

Raportul a evidenţiat faptul că cele mai importante diferenţe strategice dintre companiile asiatice sunt determinate de nivelul lor de internaţionalizare: cele a căror activitate se derulează într-una sau mai multe pieţe din afara Asiei (numite in continuare companii “orientate global”) abordează provocările creşterii în mod diferit faţă de cele care operează doar în regiunea Asiei (companii “orientate regional”).

De ce şi unde se extind companiile asiatice?

Companiile asiatice sunt în căutare de noi pieţe nu numai pentru a-şi extinde baza de clienţi, ci şi pentru a obţine noi tehnologii şi a dezvolta noi abilităţi. Dintre companiile “orientate global” care au participat la sondaj, 42% consideră China ca fiind cea mai bună oportunitate de creştere pentru organizaţia lor, urmată de India (33%), Indonezia (29%), Vietnam (25%), Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (24%) şi Brazilia (24%). Companiile “orientate regional” au indicat Europa de Vest (32%) ca fiind cea mai bună oportunitate de creştere, aceasta fiind urmată de Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (28%), Brazilia (20%), Rusia (18%) şi Europa de Est (15%). Investiţiile realizate de către companiile cu focus regional în cele nouă pieţe emergente din Asia şi sud-estul Asiei s-au situat la un nivel foarte scăzut.

Extinderea pe pieţele dezvoltate

Argumentele pe care se bazează decizia de investiţie a companiilor asiatice atunci când vizează pieţe dezvoltate sunt complexe şi cu multe faţete, atât în cazul organizaţiilor regionale cât şi al celor globale. Factori precum accesul la noi tehnologii şi canale de distribuţie sunt considerate printre cele mai importante. Dintre cei intervievaţi în cadrul studiului, directorii companiilor “orientate global” au indicat ca beneficii cheie ale extinderii pe pieţe dezvoltate câştigarea de clienţi noi şi creşterea vânzărilor (40%), accesul la noi tehnologii sau inovaţii (39%), accesul la noi canale de distribuţie (31%), recuperarea diferenţelor în adaptarea produselor şi serviciilor lor la cererea pieţei (29%) şi împărţirea riscului pe mai multe pieţe (25%). Executivii din conducerea companiilor “orientate regional” au indicat accesul la muncitori calificaţi (41%), accesul la resurse naturale/materii prime (40%) şi accesul la forţa de muncă ieftină (39%) ca primele trei beneficii ale extinderii pe pieţele dezvoltate.

Extinderea pe pieţele emergente

Majoritatea executivilor (66%) din companiile cu focus global intervievaţi au explicat că principalul beneficiu al extinderii pe o piaţă emergentă îl reprezintă câştigarea de clienţi noi şi creşterea vânzărilor. Alte avantaje evidenţiate au fost recuperarea diferenţelor în adaptarea produselor şi serviciilor lor la cererea din piaţă (34%), accesul la noi canale de distribuţie (34%) şi accesul la forţa de muncă ieftină (27%). Pentru companiile “orientate regional” principalele beneficii sunt recuperarea diferenţelor în adaptarea produselor şi serviciilor lor la cererea din piaţă (38%), accesul la noi canale de distribuţie (36%) şi câştigarea de clienţi noi/creşterea vânzărilor (35%).

Care este strategia de expansiune utilizată?

Companiile aflate în expansiune îşi extind progresiv implicarea în pieţele noi. De obicei, acestea încep prin a fi exportatori direcţi, urmând apoi să-şi deschidă propriile birouri de vânzare şi distribuţie pe plan local, pentru ca, în final, să încheie parteneriate locale sau să facă achiziţii. Companiile globale şi regionale care au participat la sondaj încă se bazează în mare măsură pe birourile locale de vânzări, pe exporturile directe şi francize sau licenţe de explorare în noile pieţe. Probabilitatea de a realiza fuziuni şi achiziţii, parteneriate şi alianţe ca mod de intrare pe pieţele noi este mai mare în cazul companiilor globale decât în cazul celor regionale, date fiind cunoştinţele primelor referitoare la pieţele din afara regiunii.

Deşi companiile asiatice se află pe o traiectorie ascendentă, de creştere, acestea se văd confruntate, totodată, cu o serie de dileme. Sondajul a identificat patru provocări majore cu care se confruntă companiile: orientarea cererii interne spre produse cu valoare mai mare, care poate eroda avantajul asigurat de costurile scăzute; nuanţele/cerinţele din pieţele de export/expansiune care sunt dificil de înţeles sau de controlat; lipsa unei perspective globale în cazul echipelor de top management şi nevoia de consolidare a infrastructurii şi a capacităţilor companiei în cazul extinderii internaţionale.

Depăşirea provocărilor

Din fericire, există moduri prin care companiile asiatice pot face faţă provocărilor. Pentru companiile “orientate global”, punerea în aplicare a unui management al riscului bine pus la punct este esenţial. Datele indică faptul că organizaţiile cu structuri mature de management al riscului obţin performanţe financiare mai bune. Este, de asemenea, important ca tranziţia de la investiţie la profitabilitate să se facă prin acordarea unei atentii sporite la nivelul proceselor. Managementul va trebui să facă un pas înainte şi să creeze o cultură organizaţională cu mai multe valenţe internaţionale care să reflecte diversitatea bazei de clienţi a companiei, precum şi să stabilească care dintre factorii de decizie ar trebui să fie globali şi care locali. Companiile “orientate regional” va trebui să se pregătească pentru o competiţie mai acerbă precum şi să se concentreze pe a-şi construi abilităţi pentru expansiunea internaţională. Regândirea arhitecturii organizaţionale pentru a facilita o autonomie locală mai mare în cadrul unui set de parametri şi de parametrii de risc este esenţială pentru stabilirea unui lanţ de aprovizionare eficient. În fine, utilizarea eficientă a resurselor globale va putea asigura acestor companii posibilitatea de a rămâne competitive la nivel global.

Despre Ernst & Young

Ernst & Young este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 152,000 de angajaţi în 700 de birouri din 140 de ţări şi venituri de aproximativ 22.9 miliarde dolari în anul 2011. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le acordăm clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, Ernst & Young este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 470 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet:
http://www.ey.com/