Bucureşti - 08 mai 2012
-
Cinci provocări principale
În timp ce multe ţări din lume depun eforturi în vederea unei creşteri sustenabile, în UE se impune din ce în ce mai mult nevoia unei abordări focalizate a politicilor pe inovaţie. Studiile realizate până în prezent confirmă că inovaţia este principala sursă de avantaj competitiv, de schimbare tehnologică şi de creştere economică.
Pentru a stimula inovaţia, la nivelul spaţiului comunitar au fost concepute o serie de programe şi proiecte ce atrag după sine tot atâtea provocări de implementare. În sensul identificării acestor provocări precum şi a percepţiei politicii de inovaţie a UE, Ernst & Young împreună cu renumitul think thank - Centre for European Policy Studies, au realizat o cercetare pe un eşantion de 680 de lideri de business din 15 ţări membre UE.
Studiul, The Power of Simplicity, a evidenţiat faptul că doar 27% dintre respondenţi, mulţi dintre ei factori de decizie în sectorul privat - preşedinţi şi directori executivi, cunosc eforturile întreprinse de CE pe calea inovaţiei. Un procent de 82% cred că politicile comunitare în acest domeniu sunt fragmentate şi necoordonate. Mai mult decât atât, 69% dintre respondenţi sunt de părere că există o neconcordanţă între politica UE şi nevoile specifice ale diferitelor sectoare industriale.
Competiţia globală şi imperativul menţinerii Europei în avangarda unor domenii strategice plasate sub umbrela inovaţiei îi orientează tot mai mult pe factorii politici de decizie şi liderii de business către cei care inovează.
Potrivit studiului Ernst & Young, politica de inovaţie a UE ar trebui să se bazeze pe adresarea următoarelor cinci provocări:
1. Complexitatea politicii de inovaţie în UE
Distribuită în prea multe programe, acţiuni şi strategii, politica de inovaţie în UE este urmărită prin intermediul unor lanţuri de decizie, obiective şi propuneri complicate. Rezultatul acestei situaţii este cheltuirea unor sume semnificative din banii publici de către diferitele centre de decizie, agenţii şi instituţii înfiinţate conjunctural. Obiectivul de a fi inovativ şi competitiv a condus la crearea de noi programe care s-au suprapus cu cele deja existente. În proporţie de 82%, respondenţii acestui studiu cred că procesul de alocare a fondurilor europene trebuie să fie simplificat, iar 69% sunt de părere că politica de inovaţie la nivelul UE nu este suficient de adaptată la cerinţele sectoarelor industriale. 82% dintre respondenţi cred că politica actuală este fragmentată şi are nevoie de o mai bună coordonare.
2. Decalajul în domeniul cercetării şi dezvoltării (C&D)
La nivelul UE, se înregistrează o mai mare concentrare a fondurilor publice şi o pondere mai scăzută de fonduri private în sursele de finanţare a proiectelor de cercetare şi dezvoltare. În SUA, Coreea de Sud şi Japonia, cheltuielile sectorului privat cu cercetarea şi dezvoltarea sunt în creştere în ultimii ani; 69% dintre respondenţi văd această abordare a politicii de inovaţie ca fiind mai eficace. Singurele ţări europene unde nivelul de cheltuieli în C&D depăşeşte 2% din PIB - Suedia, Finlanda şi Danemarca - sunt şi primele clasate ca nivel de performanţă a inovaţiei. În legătură cu politica de inovaţie, 91% cred că UE şi guvernele naţionale pot să facă mai mult pentru a încuraja cererea de inovaţie, în vreme ce 58% se declară în favoarea unei centralizări a politicii de inovaţie la nivelul UE.
3. Competitivitatea sectorială şi problematica IT
Specializarea tehnologică redusă a multor firme europene este una dintre cauzele decalajului de inovaţie des menţionat de CE. Acest aspect este, de departe, cel mai slab în ceea ce priveşte tehnologia comunicării şi informaţiei. Relevant în acest sens, este decalajul înregistrat de cele 27 de ţări membre privind gradul de specializare la nivel ştiinţific. Din acest punct de vedere, Europa se plasează în urma Japoniei în sectoare precum cele ale componentelor electronice, audio-vizuale şi de telecomunicaţii şi în urma SUA la capitolul echipamentelor medicale. Dintre cei intervievaţi, 61% spun că au în structura organizaţională un departament de C&D şi alocă 5% din profit cercetării şi inovării. Studiul Ernst & Young consemnează o părere majoritară (94%) a respondenţilor privind rolul educaţiei, percepută ca element de avantaj competitiv cu rol de sprijinire şi de transfer al inovaţiei.
4. Infrastructura inadecvată
Construirea unei infrastructuri care să răspundă nevoilor actuale ale UE este o misiune destul de dificilă. În ciuda lansării unor iniţiative în vederea dezvoltării unei infrastructuri în reţea la nivel comunitar, 73% dintre respondenţi doresc ca UE să investească mai mult în construirea unei infrastructuri de transfer rapid al datelor. Acest fapt presupune o redirecţionare a investiţiilor către domenii precum cel al infrastructurii sistemelor distribuite de calcul care ar permite accesul nelimitat la informaţii şi o creştere a productivităţii cercetătorilor şi viitorilor antreprenori.
5. Opţiuni de finanţare limitate
Absenţa unei pieţe integrate a sectoarelor de inovaţie care să includă şi serviciile bazate pe utilizarea intensivă a cunoaşterii este un aspect extrem de important. La nivelul pieţelor financiare, se constată o reglementare neunitară, datorată abordărilor legislative diferenţiate ale statelor membre. În acest context, se poate observa o lipsă de armonizare a reglementărilor la nivelul UE care să încurajeze investiţiile trans-frontaliere de capital şi crearea unor fonduri în domenii unde finanţarea inovaţiei este deosebit de importantă. De aceea, adoptarea unui sistem bine articulat de reglemetare, alături de accelerarea unei implementări eficiente a conceputului de Piaţă Unică ar stimula inovaţia şi creşterea.
Trei posibile soluţii
În acest context şi pornind de la cele cinci provocări evidenţiate de acest studiu, Ernst & Young recomandă o abordare pe trei niveluri a inovaţiei în UE:
4 Nivelul 1 - Guvernele să acţioneze ca lideri şi investitori care să pună bazele unui mediu de inovaţie solid prin crearea unei infrastructuri de cel mai înalt nivel, a unui sistem de educaţie şi cercetare performant şi a unui sistem legislativ care să faciliteze inovaţia.
4 Nivelul 2 - Guvernele să ofere finanţare şi să faciliteze întărirea legăturilor dintre cercetători, antreprenori şi investitorii privaţi prin intermediul fondurilor publice şi a creditelor fiscale.
4 Nivelul 3 - Guvernele să încurajeze eforturile de inovaţie actuale şi să le orienteze către obiective de lungă durată, prin utilizarea strategică a achiziţiilor publice şi lansarea unui număr de parteneriate pe termen lung care să susţină inovaţia.
În prezent, căutarea unei soluţii compatibile prin care CE să pună în relaţie domeniul competiţiei cu cel al inovaţiei se conturează ca o prioritate. Cu toate acestea, nu există formule magice. Crearea unei politici mai eficace în privinţa inovaţiei este, în fond, un proces continuu care presupune cooperarea între factorii de decizie politică la nivelul UE, lideri de business, cercetători şi cetăţeni. Combinarea capitalurilor de cunoaştere şi a resurselor aferente oferă perspectiva creării unei politici de inovaţie mai inteligente şi mai eficiente, capabilă să sprijine revigorarea economică a UE.
Metodologia cercetării
În acest al doilea raport cu privire la guverne şi la inovaţie, Ernst & Young, în colaborare cu Centrul pentru Studii Politice Europene, prezintă o serie de posibile soluţii pentru o politică de inovare mai simplă şi mai eficientă în UE. Analiza este susţinută de un studiu la care au participat 680 de lideri de afaceri din 15 state membre ale UE. Ţările implicate au fost Marea Britanie, Germania, Olanda, Franţa, Irlanda, Belgia, Finlanda, Suedia, Austria, Ungaria, Polonia, Italia, Grecia, Spania şi Portugalia. Liderii de afaceri intervievaţi sunt manageri, preşedinti, directori executivi şi directori financiari. 23% dintre companiile reprezentate au o cifră de afaceri anuală mai mare de 1,5 miliarde de euro; 44% între 150 milioane euro şi 1,5 miliarde de euro, iar 33% sub 150 milioane de euro.
Despre Ernst & Young
Ernst & Young este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 152.000 de angajaţi în 700 de birouri din 140 de ţări şi venituri de aproximativ 22,9 miliarde dolari în anul 2011. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le acordăm clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, Ernst & Young este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 460 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.
Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet:
http://www.ey.com/
Cuvinte cheie:
Ernst & Young studiu UE politici europene inovaţie eficientizare