Congresul Mondial Michel Foucault, dedicat comemorării a 40 de ani de la moartea filosofului francez, are loc la Facultatea de Filosofie a Universității din București. 50 de instituții academice, din 5 continente diferite, celebrează acest moment, organizat sub egida Universității Complutense din Madrid. Facultatea de Filosofie a Universității din București a fost selectată, în urma unei evaluări riguroase, să fie una dintre aceste locații în care se desfășoară Congresul Mondial Michel Foucault. Timp de două zile, în 7 și 8 iunie, cercetători și profesori din Franța, SUA, Polonia, Marea Britanie, Italia, Grecia și Germania, se reunesc la Facultatea de Filosofie pentru a discuta moștenirea filosofiei lui Michel Foucault și impactul acesteia în diferite domenii, precum istoria medicinei, politică și biopolitică, etică și societate, estetică și filosofia artei.
Evenimentul găzduit la București sub egida Congresului Mondial Michel Foucault, se desfășoară sub forma unei conferințe internaționale, “The Courage of Truth in a Post-Truth World” – „Curajul Adevărului într-o lume Post-Adevăr.”
Parteneri în organizarea acestui eveniment sunt Institutul Francez din București, Academia Română, rețeaua universitară CIVIS, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Centrul de cercetare a istoriei și circulației ideilor filosofice (CCIIF) din cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București.
Invitatul de onoare al acestei ediții speciale a Congresului Mondial Michel Foucault este Philippe Sabot, de la Universitatea din Lille și Președintele Centrului de Studii Michel Foucault. Conferința profesorului Philippe Sabot va fi urmată de trei sesiuni de prelegeri, în limba engleză și în limba franceză.
La ora 17.00, în Amfiteatrul Mircea Florian al Facultății de Filosofie va fi organizată, în limba română, o triplă lansare de carte, în timpul căreia se vor analiza și dificultățile traducerii textelor foucauldiene. Lansarea este moderată de conf. univ. dr. Cristian Iftode. Invitații acestui eveniment sunt Bogdan Ghiu, Ciprian Mihali și Oana Șerban, traducătorii celor trei cărți de Michel Foucault traduse, în acest an, în limba română, și lansate cu acest prilej. Este vorba de:
Michel Foucault, Utopii reale. Corpul utopic, trad. de Bogdan Ghiu, Editura TACT, 2024
Michel Foucault, Discursul filosofic, trad. de Ciprian Mihali, Editura Trei, 2024
Michel Foucault, Trădarea imaginilor, trad. de Oana Șerban, Editura Cartea Românească Educațional, 2024
Michel Foucault (n. 15 octombrie 1926, Poitiers – d. 25 iunie 1984, Paris) este un filosof și istoric francez, cunoscut pentru studiile sale dedicate poststructuralismului și postmodernismului și revendicat, în egală măsură, de sociologie și de psihanaliză.
„Foucault a trăit circulând permanent, deplasându-se. Relația lui cu spațiul a fost una specială, adică fundamentală. S-a expatriat tot timpul, spre cele mai ciudate și neașteptate direcții. N-a fost, însă, un călător, un devorator de spațiu, și nici un nomad, un rătăcitor; ci un căutător de spații mereu «altele», pe care le-a privit întotdeauna ca puncte de graniță între un Același în expansiune și un Altul rezistent pornind de la care puterea identicului poate fi atacată, hărțuită”, spune Bogdan Ghiu.
„Discursul filosofic este, fără îndoială, cea mai mare surpriză postumă pe care ne-o putea oferi Michel Foucault. Un manuscris rămas necunoscut vreme de aproape șase decenii, această carte-eveniment caută un răspuns la întrebarea despre rostul filosofiei și îl găsește în capacitatea sa unică de a diagnostica prezentul, de a-l distinge în forța lui de a ne vorbi cu înțeles altfel decât trecutul. Filosoful este diagnosticianul vremii sale, omul zilei și al actualității, cel care spune ceea ce există așa cum există, nu în profunzimi ascunse, ci în pliurile prezentului”, arată și Ciprian Mihali.
„Descoperim, aici, nu doar un ghid pentru o altfel de istorie a filosofiei moderne, ci şi o regândire de maximă importanţă strategică a rolului filosofiei în lumea de azi: a face diagnosticul prezentului, pregătindu-ne pentru viitor mai bine decât orice altă disciplină academică”, spune Cristian Iftode.
„A rămas trecută cu vederea sau marginal abordată figura unui Foucault care, echipat cu o tehnică hermeneutică de excepție, ar fi putut încerca o altfel de estetică, nu existențială, ci o filosofie a artei. De altfel, era un proiect pe care nu a apucat să îl împlinească, din pricina morții timpurii. «Negrul și suprafața» e volumul promis în 1966 către Editions de Minuit, dar care nu și-a mai văzut finalul. Nu știm cum s-ar fi putut transforma notele de lectură ale lui Foucault pe marginea picturii impresioniste într-o veritabilă istorie a codurilor reprezentării în filosofia artei și nici de ce slăbiciunea lui estetică se conturează în jurul impresionismului și suprarealismului. E posibil ca Foucault să îl fi adorat pe Manet pur și simplu. Dar apropierea de Magritte a fost mai degrabă un artificiu tehnic, o urgență, o nevoie a clarificării capitalului comprehensiv de care dispune o reprezentare care se obligă să aducă împreună ceea ce după natură angajează o incompatibilitate: textul și imaginea”, precizează Oana Șerban.
Cei interesați vor putea adresa propriile întrebări legate de dificultatea traducerilor și de subtilitățile filosofiei foucauldiene participanților la dezbateri.