Există stigmă asociată cu un diagnostic de cancer? Care este rolul acesteia in stresul psihologic cauzat de un diagnostic de cancer

Bucuresti - 20 decembrie 2019 -

Specialist: dr. Prof. dr. Dégi László Csaba, psiho-oncolog, Președintele Asociației Române de Servicii și Comunicare în Oncologie

La fiecare oră, un român moare de cancer pulmonar și alți doi pacienți cu cancer pulmonar ajung în spital. Cancerul pulmonar se situează pe primul loc în Romania, atât ca număr de cazuri diagnosticate, cât și ca numar de decese înregistrate în rândul bărbaților, iar mai nou este o cauză frecventă de mortalitate și în rândul femeilor.

În fiecare an, în țara noastră sunt diagnosticate peste 11 000 cazuri noi, reprezentând 13.6% din totalul cazurilor noi de cancer diagnosticate anual și 20% din decesele cauzate de cancer din țara noastră. Ratele de supraviețuire în cancerul pulmonar sunt foarte scăzute în comparație cu alte tipuri de cancer de mare incidență - rata actuală de supraviețuire la 5 ani în România este de doar 11%, printre cele mai scăzute din Europa.

Cancerul pulmonar este o afecțiune extrem de complexă și silențioasă, nu prezintă simptome în stadiile incipiente, drept urmare aproximativ 75% dintre cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate ale bolii, inoperabile. Pentru ca rezultatele tratamentului să se îmbunătățească și, împreună cu acestea, ratele de supraviețuire, cancerul pulmonar trebuie diagnosticat în fazele timpurii de boală.

1.    Ce tip de emoții pot experimenta persoanele diagnosticate cu cancer?

Există o combinație de emoții, în sensul că unele dintre emoțiile pe care le simt persoanele în momentul în care se întâlnesc  cu un diagnostic de cancer sunt cât de se poate de firești. Aceste emoții debutează cu o  stare de șoc, apoi apare în mintea pacientului întrebarea „de ce mi s-a întâmplat mie?”. Apar chiar simptome de depresie, de anxietate, teamă și la un moment dat, poate apărea chiar o stare de resemnare sau acceptare a experienței pe care o trăiește. Unele dintre emoțiile pe care le simt pacienții sunt normale. La nivel personalizat al emoțiilor, pot apărea sentimente confuze, contradictorii, tulburătoare și chiar disfuncționale, care afectează viața de zi cu zi a celui în cauză.

Așadar, emoțiile pe care le poate resimți o persoană după un diagnostic de cancer țin de un spectru foarte larg, începând de la sentimente generale, pe care le experimentează majoritatea pacienților cu  cancer, însă o bună parte dintre acestea sunt legate și de contextul familial, social și de povestea fiecăruia de viață.

Împreună cu pacientul, trebuie să ne asigurăm că depunem toate eforturile pentru a menține o stare emoțională bună, într-o manieră funcțională și că emoțiile sunt gestionate corespunzător, astfel încât  nu afecteze negativ viața de zi cu zi.

2.    Ce le putem spune acestor oameni atunci când trec prin momente dificile precum cele despre care ne-ați vorbit mai sus?

Recomandarea principală este ca aparținătorii și persoanele din jurul pacienților diagnosticați cu cancer să nu vadă o altă persoană în pacientul oncologic. Trebuie să rămână într-o relație firească, obișnuită cu persoana respectivă, să nu îl trateze și acasă și în cercul de prieteni ca un pacient, de exemplu, ci doar ca pe un apropiat care se confruntă cu o situație medicală care trebuie cât mai bine gestionată. 

O altă recomandare simplă este ca cei din jur să respecte programul pacientului, preocupările și opiniile acestuia, chiar dacă acestea pot fi diferite de ale noastre.

Aceste aspecte sunt extrem de importante pentru că oferă sens și scop pacientului oncologic și este recomandat le acordăm atenția cuvenită.

Este bine să comunicăm deschis despre modul în care decurg lucrurile, să încercăm să ajutăm persoana cu cancer să își exprime trăirile și emoțiile. Această atitudine ajută la o bună gestionare a emoțiilor și poate conduce la schimbarea acestora din trăiri disfuncționale în emoții funcționale.

Și, desigur, timpul este cel mai valoros lucru pe care îl putem oferi unei persoane afectate de cancer. Oferind timp de calitate și sprijin moral putem contribui la creșterea eficienței planului de tratament. 

În cazul în care trăirile sunt mult prea puternice și ele nu se schimbă în timp, atunci este recomandat să se apeleze la ajutorul unui psiho-oncolog sau la un asistent social cu competență în oncologie. În completare, de cele mai multe ori este realmente benefic pentru persoana cu cancer să se alăture unui grup de suport pentru a primi ajutor și pentru a-și putea canaliza emoțiile spre menținerea unei stări de bine și de îmbunătățire a calității vieții.

3.    Diagnosticul de cancer aduce după sine fenomenul de stigmă? Pot fi pacienții cu cancer marginalizați de către societate?

Există o dublă stigmatizare a pacienților oncologici. Pacienții cu cancer pulmonar sunt un segment de populație neglijat în ceea ce privește recunoașterea nevoilor lor psiho-sociale, comparativ cu pacienți care suferă de alte tipuri de cancer, cum ar fi cel de prostată sau cancerul de sân. Pe lângă toate acestea, această categorie de pacienți este printre cele mai împovărate de stigmatizare, ceea ce îi face foarte susceptibili de stres cauzat de diagnosticul oncologic.

Acest stigmat al cancerului pulmonar este o problemă în sine. Oamenii tind să creadă că boala a fost o consecință directă a fumatului excesiv, ceea ce nu este neapărat adevărat în toate cazurile. Aproape 10-15% dintre cancerele pulmonare nu au legătură cu fumatul, astfel că stigmatul conduce la o stare de disconfort ridicat și intensifică tot ce înseamnă simptomatologie depresivă, afectând calitatea vieții.

4.    Ce ne puteți spune despre fumătorii care au fost diagnosticați cu cancer pulmonar? Ei sunt făcuți direct responsabili de îmbolnăvire?

Există, întradevăr, ideea preconcepută larg răspândită că această boală este auto-provocată prin fumat.

Stigmatizarea bolnavilor de cancer pulmonar este de mai mare anvergură pentru fumători, comparativ cu nefumătorii, chiar dacă aproximativ 15% dintre persoanele care dezvoltă cancer pulmonar, nu au fumat niciodată.

Este important de menționat că depășirea stigmatizării este una dintre cele mai importante strategii de abordat în traiectoria oncologică, deoarece de multe ori bolnavii se pot simți rușinați și nu adresează întrebări importante echipei medicale, despre cum se pot îngriji mai bine, cum pot avea o stare de spirit mai bună și cum pot avea o calitate mai bună a vieții.

De multe ori, pacienții cu cancer trebuie să fie proprii lor susținători în acest context al poverii stigmatului în cancerul pulmonar, însă și în cadrul ședințelor cu specialiștii în psiho-oncologie trebuie urmărită întărirea rezistenței la stigmatizare a pacientului oncologic.

5.    Contribuie stigma la emoțiile negative deja generate de diagnosticul în sine?

Emoțiile negative sunt amplificate fără îndoială de stigma socială și de marginalizarea resimțită în mod acut de către pacienții diagnosticați cu cancer. Așa cum spuneam, este foarte important ca pacienții să treacă de acest prag negativ în traiectoria lor oncologică și să reușească să se focuseze pe îmbunătățirea calității vieții și pe supraviețuire.

Pacienții pot găsi o serie de sfaturi practice și tehnici despre cum să gestioneze cât mai bine emoțiile și să depășească momentele dificile,  pe platforma onco-plan.ro.

.