Bucuresti - 08 mai 2018
-
Ordinul Arhitectilor din Romania – Bucuresti (OARB) a prezentat astazi, intr-o conferinta de presa, Raportul pentru Bucuresti 2018, un document pregatit de arhitecti pentru a evalua principalele provocari cu care se confrunta spatiul urban al Capitalei si solutiile pentru rezolvarea acestora si dezvoltarea orasului la standarde europene.
OARB propune ca, pornind de la aceasta evaluare, administratia sa pregateasca solutii de dezvoltare urbana lucrand in echipa cu arhitectii, cu specialistii din diverse domenii, cu companiile, cu cetatenii. In pregatirea lansarii acestui Raport, OARB a organizat trei Ateliere de interventie urbana, tocmai pe acest model, pentru a testa un posibil model de buna practica in interventia urbana. Cele trei ateliere s-au ocupat de trei zone cu probleme ale Bucurestiului: Parcul Romniceanu - Cotroceni, Calea Calarasilor si Bucurestii Noi.
„Cred ca este esential ca prin Raportul pentru Bucuresti 2018 si prin atelierele de interventie urbana organizate sa fie fixata ideea ca expertiza de specialitate si arhitectii cu portofoliu pot si trebuie sa influenteze deciziile pentru spatiul public”, a declarat presei arh. Serban Sturdza, presedintele OARB.
„Arhitectul trebuie sa aiba o voce puternica in societate in raport cu legiuitorii, cu administratia si cu publicul larg, o voce de advocacy, sa fie o forta si o influenta care sa promoveze arhitectura nu numai ca viziune si profesie, ci si ca mod de viata, solutie transformativa si comunitate.
Raportul pentru Bucuresti 2018 prezinta principalele provocari cu care se confrunta spatiul urban al Capitalei in prezent, atat ca probleme, cat si ca solutii. Pentru ca Bucurestiul sa poata deveni o adevarata capitala europeana, consideram ca este absolut necesar ca arhitectii sa fie direct implicati, ca interlocutori experti in comunicarea interactiva dintre reprezentantii administratiei locale si cetateni”, a mai spus arh. Serban Sturdza.
Raportul pentru Bucuresti 2018: sase idei reprezentative
Raportul pentru Bucuresti 2018 este un demers de interes public al Ordinului Arhitectilor Bucuresti, legitimat de articolul 2 din legea 184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect:
1. Activitatea in domeniul arhitecturii este un act de cultura de interes public, cu implicatii urbanistice, economice, sociale si ecologice.
2. Creatia arhitecturala este menita sa organizeze functional si estetic spatiul construit, avand obligatia de a-l insera armonios in mediul inconjurator, in respectul peisajelor naturale si al patrimoniului imobiliar.
Cele sase capitole ale Raportului pentru Bucuresti 2018 sunt: 1. Dezvoltare urbana; 2. Spatiu public; 3. Locuire si comunitate; 4. Patrimoniu si identitate; 5. Guvernanta; 6. Calitatea arhitecturii.
Pentru fiecare dintre aceste capitole, ideile esentiale sunt urmatoarele:
1. Dezvoltare urbana
Plan Urbanistic General al Bucurestiului, blocat in anul 2000. Desi Bucurestiul creste, nu se dezvolta pe baza unui plan urbanistic general actual si flexibil. Actualul Plan a fost realizat in anul 2000. Desi se stia termenul sau de valabilitate (de 10 ani), timp in care primaria ar fi avut timp sa pregateasca urmatorul PUG, demersurile pentru noul plan urbanistic au inceput in 2012.
In octombrie 2014, elaboratorul PUG (o asociere condusa de Universitatea de Arhitectura si Urbanism ʺIon Mincu") a predat municipalitatii studiile de fundamentare ale primei etape de elaborare. In decembrie 2015, primarul interimar al Bucurestiului, Razvan Sava, a declarat ca noul PUG se afla inca in prima faza din cele patru, principala cauza a intarzierii fiind, la momentul respectiv, absenta datelor urbane detinute de sectoarele capitalei, institutii si furnizori de utilitati.
Solutii:
1. Accelerarea finalizarii primei etape de PUG si realizarea de consultari publice
2. Analiza publica a PUZ-urilor de sector si a directiilor prevazute de acestea
3. Lista publica actualizata cu toate documentatiile de urbanism in vigoare (zone insuficient detaliate, regulamente de zona protejata slabe) si perioada lor de valabilitate
4. Prioritizarea interventiilor mici si a politicilor publice care faciliteaza aplicarea PUG-ului
5. Prezentarea cat mai rapida a solutiilor tehnice detaliate si asumarea acestora pentru a trece la nivelul etapei urmatoare, de realizare a regulamentului
6. Consultari publice pentru fiecare etapa de realizare a PUG-ului organizate de PMB, elaboratorii PUG, sectorul privat, organizatiile profesionale, societatea civila
7. Asumarea unui calendar de lucru care sa permita finalizarea PUG-ului in termenul anuntat.
2. Spatiu public
Plinta urbana, alternativa la pietele publice.
Plinta urbana este o resursa economica si de socializare neutilizata la potentialul sau maxim. Trotuarul si plinta urbana formeaza spatiul public liniar al orasului. Conceptul de “plinta urbana” a aparut recent in studiile de specialitate legate de experienta locuitorului ca pieton si se bazeaza pe prioritizarea primului nivel al profilului stradal: parterul cladirilor. Acest instrument de urbanism „tactic” lucreaza cu interventii de frecventa joasa, precum varietatea functionala, designul urban si spatiul public.
In centrul istoric, modificarile legislative si transformarile economice si urbanistice au inchis multe dintre spatiile comerciale de la parter, ultima coercitie fiind exercitata asupra spatiilor comerciale din cladirile cu "bulina rosie".
Solutii:
1. Cartare a plintei urbane, urmata de studii de experienta urbana a utilizatorului ca pieton
2. Permeabilizarea plintei urbane, prin marirea accesibilitatii si legaturilor intre trotuar si spatiul interior
3. Plinta urbana impune studii punctuale pentru dezvoltarea centrului istoric si pentru cartierele Bucurestiului, ramase la nivel de dormitoare urbane
4. Modificarea legislatiei actuale pentru stimulare economica si culturala, care sa asigure diversitatea de activitati si o calitate a continutului generator de spatiu public
5. Realizarea unui ghid de estetica a prezentarilor comerciale si a formelor de publicitate stradala regulamentara, echilibrate ca perceptie si impact la nivel de pieton
6. Infiintarea unui program integrat de promovare a magazinelor care activeaza online: selectarea unor spatii centrale, de mici dimensiuni, ce pot oferi vizibilitate si a caror perioada de inchiriere sa fie redusa la 1-3 luni, pentru o varietate cat mai crescuta. Utilizarile temporare, de scurta durata, beneficiaza de vizibilitate si instaureaza traditia.
3. Locuire si comunitate
Regenarare urbana prin industria creativa. In comunitatea din Bucuresti exista un mic sector al initiativelor de regenerare urbana, care refoloseste cladiri neutilizate sau subutilizate pentru a le adapta la nevoile actuale. „Refolosirea” unei cladiri, odata ce aceasta si-a pierdut scopul initial pentru care a fost construita, nu este o practica recenta, dar a luat amploare odata cu identificarea oportunitatii de a utiliza spatii in mod neconventional, in conditii mai avantajoase economic in intervalul de timp in care nu sunt folosite. Din punct de vedere al dezvoltarii durabile, aceste actiuni sunt sustenabile pentru oras. Cu atat mai mult, atunci cand zone urbane intinse necesita interventii, se impune actiunea de regenerare urbana si rezolvarea aspectelor societale aferente.
Solutii:
1. Regenerarea urbana sa devina o directie obligatorie de interventie in zonele existente prin programe si parteneriate public - private, cu organizatii emergente
2. Programe de scutire de taxe pentru incurajarea companiilor tinere care desfasoara activitati de interes public, comerciale si culturale deopotriva
3. Posibilitatea utilizarii spatiilor detinute de administratia locala, cu titlu gratuit, pe o perioada care sa acopere investitiile de amenajare si utilizare ale spatiului
4. Sprijinirea acestora, de catre autoritatea locala, prin crearea de programe de consultanta juridica si administrativa
5. Crearea unor mecanisme de autorizare diferentiate
4. Patrimoniu si identitate
Riscul seismic, program public fara rezultate. Conform Institutului National de Statistica, prin Recensamantul Populatiei si Locuintelor din 2011 (ultimul realizat), in Bucuresti existau 132.171 imobile de locuit, cuprinzand
844.541 locuinte. Dintre acestea, 86.662 imobile de locuit (65,2% dintre imobilele din Bucuresti) sunt construite inainte de 1980, iar 31.511 imobile de locuit (23,7%) au fost construite inainte de 1945. Nu exista informatii publice referitoare la numarul persoanelor care locuiesc in aceste imobile.
Solutii:
1. Refacerea si completarea OG 20/1994 pentru a asigura cooperare intre proprietari, asigurarea de locuinte temporare, proceduri de interventie diversificate, proiecte integrate (corelare cu Legea nr. 153/2011 privind masuri de crestere a calitatii arhitectural-ambientale a cladirilor), nu doar consolidari structurale
2. Extinderea si diversificarea surselor de finantare publice cu fonduri si creditari private, cu un control mai atent al licitatiilor publice
3. Refacerea expertizei (ca obiect sau in bloc) cu normative actualizate si dezvoltarea unui post de cercetare a fizicii constructiilor istorice
4. Programe de informare si educare a publicului.
5. Guvernanta
Centrul de Urbanism Bucuresti. Dezvoltarea urbana neplanificata, urbanismul derogatoriu, lipsa de intretinere a spatiului public si a fondului construit, precum si intarzierea finalizarii unui plan urbanistic general operational sunt cateva din efectele incapacitatii administratiei publice de a asigura o buna guvernanta. Spre deosebire de Bucuresti, capitalele europene si-au dezvoltat in timp instrumente de administrare care sa isi asume, profesionist, democratic si participativ, competentele specifice care decurg din strategia de dezvoltare complexa si echilibrata a orasului. In Bucuresti, aceasta institutie nu exista.
Solutii:
1. Introducerea obligatorie in lege a unei institutii de planificare urbana, de interes public, prin noul Cod al Amenajarii Teritoriului, Urbanismului si Constructiilor, prefigurat a fi finalizat in 2020
2. Transparenta decizionala cu privire la organigrama si atributiilor, precum si a relatiei cu PMB, Institutia Arhitectului Sef, Comisia de urbanism si restul partilor implicate in luare deciziilor
6. Calitatea arhitecturii
Concursuri de solutii si concursuri de idei. In Bucuresti, concursurile de arhitectura au fost sporadice, organizate cu mari dificultati si, de regula, fara consecinte. Dezvoltarea urbana durabila presupune crearea si promovarea unor modele de buna practica, care sa actioneze ca exemple pentru comunitate.
Concursul de solutii in domeniul arhitecturii si urbanismului este o procedura unanim acceptata in Europa pentru cresterii calitatii arhitecturii si a mediului urban in general. In practica achizitiilor publice, concursul de solutii primeaza ca procedura asupra licitatiilor deschise sau altor modalitati prevazute in lege.
Solutii:
1. Din 2016, noua Lege a achizitiilor publice aduce imbunatatiri, adaugand mai multe criterii precum si cel de analiza cost – calitate, dar fara sa incurajeze administratia locala spre preluarea acestui model. Este necesar un Ghid, in cadrul Legii Achizitiei Publice, pentru administratia locala, in care sa fie explicate procedura de concurs
2. Stabilirea unui procent si categorii din lucrarile publice, care necesita proceduri de achizitii publice si care se pot face prin concurs
3. Modificarea legislatiei actuale pentru a facilita accesul echipelor tinere de arhitecti pe piata de arhitectura.
4. Caietele de sarcini si documentatiile pentru concursurile de solutii si temele de proiectare sa impuna un standard minim de calitate, luand in consideratie si costul total de-a lungul duratei de viata.
Concluziile Atelierelor de interventie urbana organizate de OARB
In cursul lunii aprilie 2018, in parteneriat cu asociatii si grupuri de initiativa civica si cu colaborarea specialistilor in proiectare urbana si a reprezentantilor administratiei, Ordinul Arhiectilor Bucuresti (OAR Bucuresti) a organizat trei Ateliere de Interventie Urbana, pentru trei zone diferite ale Capitalei: Parcul Romniceanu - Cotroceni, Calea Calarasilor si Bucurestii Noi. Aceasta initiativa anunta un demers care se doreste de lunga durata si care isi propune sa instituie un model de buna practica de consultare publica intre administratie, specialisti si populatie, care sa stea la baza interventiei urbane. In calitatea lui de garant al interesului public in ceea ce priveste calitatea mediului construit si dezvoltarea urbana, OAR creeaza astfel cadrul de desfasurare al unui dialog competent initiat de catre profesionisti din domenii conexe pe tema posibilitatilor de dezvoltare ale orasului.
In urma Atelierelor, OAR Bucuresti a formulat principiile de mai jos, pe care le va aduce in atentia administratiei, in vederea asumarii lor ca principii directoare ale politicilor publice de patrimoniu.
1. Orasul istoric este cea mai credibila forma de educatie urbana si de arhitectura. Zonele istorice trebuie sa beneficieze de abordare integrata si de politici proprii, dedicate specificului lor. Regenerarea urbana incepe cu regenerarea comunitara.
In raport cu patrimoniul construit, bucurestenii reprezinta astazi in foarte mare masura o populatie alogena, straina sau indiferenta fata de sensul identitar al arhitecturii. Orasul istoric este tratat fie ca un produs exclusiv turistic, repopulat artificial si supus astfel unei rapide eroziuni, in absenta unei comunitati urbane asociate lui, fie ca un obstacol in calea dezvoltarii urbane formulate in termeni de profit imobiliar si infrastructura rutiera. De aceea, inainte de formularea solutiilor, se impune sprijinirea coagularii grupurilor de initiativa civica - beneficiarul direct al interventiilor urbane, singurul in masura sa fundamenteze si sa revendice utilitatea publica a acestor demersuri. O comunitate puternica, articulata, poate si trebuie sa impuna administratiei teme si directii de actiune corecte.
2. Strada si trotuarul trebuie intelese ca un instrument esential al regenerarii urbane „in interes public”, ca teritoriu de drept al spatiului public, comunitar, ca liant al relatiilor de vecinatate si de cartier. Astfel, cartierele istorice devin, din canale de tranzit urban, destinatii in sine.
Largirea arterelor rutiere s-a dovedit, in experienta europeana a anilor 1950-60, un model inoportun si nociv: strazile mai largi au avut ca efect mai multe masini in oras si amplificarea congestiei traficului. Calea Calarasilor nu se refera la o strada, ci la o zona martor a orasului, in care au supravietuit modele de locuire specifice sfarsitului secolului 19, care astazi reprezinta mult mai mult decat niste curiozitati tipologice arhitecturale. Aceste case, curti si fatade degradate nu ar trebui sa constituie un muzeu incomod pentru locuitori si autoritati, ci insasi identitatea lor urbana. A alege „in interes public” exclude categoric implementarea unui model anacronic, care presupune desfiintarea memoriei culturale si comunitare a orasului prin demolarea zidurilor istorice, pentru falsul obiectiv al decongestionarii traficului auto.
3. Extinderea Capitalei trebuie sa tina cont de principiul dezvoltarii metropolitane pluricentrice si al abordarii integrate a noilor cartiere.
Zona aflata la malul Lacului Straulesti si la marginea cartierelor Bucurestii Noi si Chitila este una dintre zonele care fac obiectul PUZ-urilor recente si care ridica o serie de probleme specifice si reale: suprasolicitarea infrastructurilor urbane, inclusiv a celei de circulatii, riscul de blocare a accesului liber la salba de lacuri si la vegetatia malurilor, lipsa dotarilor publice si a serviciilor in zona, dar si presiunea imobiliara care ameninta caracterul cartierelor vecine, cu precadere in parcelarea Bazilescu, monument istoric.
Pentru a fi corect implementate, PUZ-urile pentru cartiere noi au nevoie (1) de formularea si comunicarea transparenta a unei viziuni cu obiective strategice si (2) de monitorizare, printr-un comitet civic si profesional (steering commitee) alcatuit din membri ai societatii civile si ai asociatiilor profesionale.
4. Concursul public de idei si solutii trebuie promovat ca modalitate transparenta si democratica de identificare si explorare a temelor urbane cu potential.
Spatiul public este prin excelenta locul de intalnire si dialog intre locuitori, arhitecti si administratie. Amenajarea unor spatii publice cu puternica identitate istorica, precum Parcul Romniceanu, nu se poate face unilateral, de catre primarie, si aborda ca o problema tehnica. Concursul de solutii este singurul in masura sa puna problema din mai multe unghiuri, acordand toata atentia cuvenita unui demers complex, cu semnificatie culturala. Astfel, tema fundamentata prin studiu istoric si prin participarea comunitatii locale – in cazul Romniceanu extrem de energica si articulata – are sanse reale sa genereze, din partea specialistilor, solutii pentru cresterea valorii arhitecturale a zonei si implicit a calitatii vietii.
Contact pentru presa: Nona Beicu nona.beicu@omavision.ro; 0759 035 041
.
Cuvinte cheie:
OARB Ordinul Arhitectilor Raportul pentru Bucuresti 2018 Serban Sturdza